DESTĂINUITOR AL MINȚII INFINITE

Singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
Ioan 1:18

Ascultă ediția audio aici.

Prin diverse canale, mesagerii cerești comunică în mod activ cu fiecare parte a lumii, iar atunci când oamenii Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată și fierbinte, Domnul este înfățișat ca aplecându-Se de pe tronul Său de sus. El ascultă fiecare strigăt care Îl caută insistent și apoi îi răspunde: „Iată-Mă!” (…)

În fiecare precept predicat, Hristos Și-a expus propria viață. Legea sfântă a lui Dumnezeu era amplificată prin această reprezentare vie. El era Destăinuitorul minții infinite. El nu a exprimat sentimente sau opinii neclare, ci doar adevărul curat și sfânt. „Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan 18:37), a spus El. Hristos nu a înălțat niciun zid atât de înalt încât popoarele pământului să nu poată beneficia de purtătorii Săi de lumină, reprezentanții Săi. El îi invită pe oameni să-L privească de aproape pe Dumnezeu prin Sine Însuși, prin dragostea nemărginită astfel exprimată. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). El a iubit atât de mult lumea, încât nu putea să ofere mai puțin de atât. În acțiunea de răscumpărare a omenirii, Tatăl nu avea să cruțe nimic, oricât I-ar fi fost de drag, dacă era esențial pentru realizarea lucrării Sale. Avea să creeze șanse pentru omenire; avea să reverse asupra ei binecuvântările Sale; avea să acumuleze favoare peste favoare, dar peste dar, până când întreaga comoară a cerului era deschisă pentru toți aceia pe care a venit să-i salveze. Adunând toate bogățiile universului și lăsând deschise toate resursele naturii Sale divine, Dumnezeu le-a dat pe toate spre folosul ființelor umane. Acestea erau cadoul Său nesolicitat. Ce ocean imens de iubire este pus în mișcare, asemenea unei atmosfere divine în jurul lumii! Ce fel de dragoste este aceasta – Dumnezeul cel veșnic să adopte natura umană în persoana Fiului Său, pe care să o ducă înapoi în locurile preaînalte din cer!

Toate inteligențele cerești priveau cu imens interes lupta care se dădea asupra pământului – pământ despre care Satana pretindea că este al său. (…) Dar, iată, mila s-a impus. Când Fiul lui Dumnezeu trebuia să vină pentru a condamna lumea, El a venit ca neprihănire și pace să-i salveze nu numai pe urmașii lui Avraam, Isaac și Iacov, ci întreaga omenire. (The Youth’s Instructor, 29 iulie 1897)

Cum aș putea profita de binecuvântarea cunoașterii faptului că lumea, întreaga planetă, este învăluită într-un ocean de iubire divină?