[miercuri, 26 octombrie] Armonia cerului

În după-amiaza zilei de 2 martie, am avut o consfătuire cu fratele și cu sora Haskell, în timpul căreia am discutat despre lucrarea din Oakland și despre planurile lor de a merge în Est, pentru a petrece un timp în South Lancaster. După vizita noastră, eram obosită și m-am retras la culcare devreme.

Sufeream de reumatism pe partea stângă a corpului și nu mă puteam odihni din cauza durerii. M-am întors de pe o parte pe cealaltă, încercând să găsesc o poziție care să-mi ușureze suferința. Simțeam o durere în inimă, care nu îmi prevestea nimic bun. În cele din urmă, am adormit.

Pe la 9 și jumătate, am încercat să mă întorc pe partea cealaltă și mi-am dat seama, dintr-odată, că nu mai aveam nicio durere. Când m-am întors de pe o parte pe alta și mi-am mișcat mâinile, am avut un simțământ de eliberare și de ușurare pe care nu le pot descrie. Camera era plină de lumină – o lumină cât se poate de frumoasă, blândă și albăstruie – și am simțit că sunt în brațele unor ființe cerești.

Mai văzusem această lumină deosebită și în trecut, în ocazii de binecuvântare specială, dar, de data aceasta, ea a fost mai distinctă, mai impresionantă și am simțit o pace atât de deplină și de îmbelșugată, încât cuvintele nu o pot exprima. M-am ridicat în șezut și am văzut că eram înconjurată de un nor strălucitor, alb ca zăpada, ale cărui margini erau colorate în trandafiriu închis. Muzica cea mai melodioasă și mai dulce umplea văzduhul și am recunoscut că ea era cântată de îngeri. Apoi, un glas mi-a vorbit, spunând: „Nu te teme; Eu sunt Mântuitorul tău. Îngeri sfinți sunt pretutindeni în jurul tău.” – Ellen White, „Mărturii pentru biserică”, vol. 9, pp. 61, 62.

Muzica este de origine cerească. În muzică se află o mare putere. Muzica îngerilor a făcut să tresalte inima păstorilor din Betleem și a străbătut lumea. Aceasta este muzica de laudă înălțată spre Acela care este întruchiparea curăției și a armoniei. Cei răscumpărați vor primi în cele din urmă răsplata nemuritoare cu muzică și cântece de biruință.

În vocea omenească se află ceva deosebit de sfânt. Armonia și patosul sensibil și inspirat de cer depășesc orice instrument muzical. Muzica vocală este unul dintre darurile date de Dumnezeu omului, un instrument care nu poate fi depășit sau egalat dacă dragostea lui Dumnezeu abundă în suflet. A cânta din inimă și cu înțelegere este un adaos la serviciile devoționale din casa lui Dumnezeu.

Cât de mult a fost înjosit acest dar!

Când este sfințit și înnobilat, el poate să îndeplinească un mare bine, dărâmând barierele prejudecății și împietrirea inimii necredincioase și poate să fie un mijloc de convertire a sufletelor. Nu este suficient să înțelegem elementele de bază ale cântatului, ci trebuie să aibă loc o legătură inteligentă cu cerul, așa încât îngerii să poată cânta prin noi. – „Solii alese”, vol. 3, p. 371

Adam și Eva au putut urmări priceperea și slava lui Dumnezeu în fiecare fir de iarbă, în fiecare arbust și în fiecare floare. Frumusețea naturală ce îi înconjura reflecta ca într-o oglindă înțelepciunea, excelența și iubirea Tatălui lor ceresc. Cântecele lor de afecțiune și de laudă se ridicau plăcut și cu evlavie spre cer, armonizându-se cu cântecele îngerilor cerești și trilul lipsit de grijă al păsărilor fericite. – „The Review and Herald”, 24 februarie 1874

Și cu cât poporul lui Dumnezeu cântă mai corect și mai armonios, cu atât I se aduce Lui mai multă slavă și cu atât biserica are mai mult de câștigat, iar cei necredincioși sunt mai influențați spre bine.

Mi-a fost arătată ordinea, ordinea desăvârșită a cerului, și am fost încântată să ascult muzica desăvârșită de acolo. După ce am revenit din viziune, modul în care se cântă aici mi s-a părut strident și disonant. Am văzut grupuri de îngeri care stăteau într-un careu de lumină, fiecare având o harpă de aur. La capătul harpei era un instrument cu care se acorda harpa sau se schimbau tonurile. Degetele lor nu se năpusteau în mod neglijent asupra corzilor, ci atingeau cu grijă diferite corzi, pentru a produce anumite sunete. Întotdeauna există un înger care conduce, care atinge primul harpa și dă tonul, și apoi toți se unesc în muzica înălțătoare și desăvârșită a cerului. Nu poate fi descrisă. Este melodioasă, cerească, divină, în timp ce fiecare chip reflectă lumina de pe chipul lui Isus, strălucind cu o slavă de nedescris. – Ellen White, „Mărturii pentru biserică”, vol. 1, p. 155

Cântările pot fi mult îmbunătățite. Unii cred că dacă vor cânta mai tare, va crește muzicalitatea; dar zgomotul nu este muzică. Cântarea bună este ca muzica păsărilor – discretă și melodioasă. În unele dintre bisericile noastre am auzit solouri care erau cu totul nepotrivite pentru slujirea în Casa Domnului. Îngerilor nu le plac notele lungi și sunetele stranii întâlnite în cântarea de operă. Ei sunt încântați să audă cântecele simple de laudă cântate pe un ton natural. Cântecele în care fiecare cuvânt este rostit clar, pe un ton muzical, sunt cântecele la care îngerii ni se alătură în cântat. Ei preiau refrenul cântat din inimă cu suflet și înțelegere. – „Sermons and Talks”, vol. 2, p. 246

Moștenitorii lui Dumnezeu… vor sta înaintea tronului îmbrăcați cu haine mai prețioase decât au purtat vreodată cei mai onorați oameni de pe pământ. Vor fi încoronați cu diademe mai strălucitoare decât cele puse vreodată pe fruntea monarhilor pământești. Zilele de durere și de plâns s-au sfârșit pentru totdeauna. Împăratul slavei a șters lacrimile de pe toate fețele. Orice motiv de întristare a fost îndepărtat. Fluturând ramuri de palmieri, ei izbucnesc într-un cântec de laudă clar, plăcut și armonios. Toate vocile se unesc în acest cântec până când imnul de triumf răsună prin bolțile cerului: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!” – Ellen White, „Tragedia veacurilor”, p. 669