Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.
1 Timotei 6:6,7
Era o seară ca oricare alta, în care făcusem ce făceam de obicei, sfârşind prin parcurgerea studiului Școlii de Sabat și rugăciune. Ca de obicei, am adormit repede. Zilele noastre erau pline, de aceea eram bucuroși să ne așezăm în pat și să ne bucurăm de un somn binecuvântat.
În jurul orei 3:30, am fost treziți de un trosnet puternic. Nu ne simţeam în pericol datorită sistemului nostru de alarmă, dar ce fusese acel zgomot? Era oare un intrus care încerca să intre în casă? Soțul meu se ridică şi se îndreptă spre ușa care era încuiată. O deschise şi ciuli urechile, însă nu auzi nimic. Înspăimântată, eu eram în pat, afundându-mă mai mult în așternut, în timp ce trăgeam plapuma peste mine. Nu mai auzirăm niciun zgomot, niciun fâșâit de pași, niciun semn că am avea un nepoftit prin casă! Ce produsese totuși acel trosnet puternic? Soțul meu aprinse lumina și se duse spre baie. Aruncă o privire spre stânga şi descoperi „vinovatul”. Două rafturi din șifonier se prăbușiseră! Hainele noastre, plus alte lucruri de pe rafturi, fuseseră mult prea grele pentru ele! Ce situație! Am râs a ușurare. „Intrusul” se dovedise a fi „neînsuflețit”.
Incidentul acesta ne-a arătat că trebuie să luăm totul la mână și să renunțăm la unele piese vestimentare. Am descoperit haine pe care rareori le purtam. Când am cumpărat îmbrăcăminte nouă, în loc să mai golim șifonierul, am continuat să adăugam la ce aveam deja acolo. De aceea, rafturile erau supraîncărcate. Apoi, în toiul nopții, au cedat, împrăștiind pe toată podeaua articole de îmbrăcăminte, pălării și genți.
Incidentul acesta m-a făcut să mă gândesc și la alte „lucruri” ale noastre. Avem nevoie de atât de mult? Nu ar trebui să începem să păstrăm mai puțin și să dăruim mai mult? Nu este șifonierul vostru, ca și al meu, prea înțesat cu lucruri? Domnul Isus, modelul nostru, nu avea decât strictul necesar. Se pare că acea experiență înfricoșătoare din acea noapte mi-a oferit o altă oportunitate de a-mi evalua activitățile vieții de zi cu zi. Nu cumva în viața mea este prea multă învălmășeală atunci când merg într-un ritm frenetic, făcând multe lucruri, dar trecând cu vedere ce este mai important?
Acea întâmplare din noapte m-a învățat două lucruri. Aveam nevoie să fac ordine nu doar în șifonierul meu, ci și în viața mea. Dumnezeu a transformat un eveniment înspăimântător într-o ocazie de aur. Slăvit să fie numele Lui!
