[joi, 4 august] Nevoia de perseverență

 

 

7. Citește Geneza 32. Ce ne spune acest episod despre perseverență, chiar și atunci când suntem descurajați? Înainte de a răspunde, ține cont de contextul în care se afla Iacov.

 

Geneza 32

„Iacov şi-a văzut de drum şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2 Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită). 3 Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom. 4 El le-a dat porunca următoare: „Iată ce să spuneţi domnului meu Esau: ‘Aşa vorbeşte robul tău Iacov: «Am locuit la Laban şi am rămas la el până acum; 5 am boi, măgari, oi, robi şi roabe şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta».’ ” 6 Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau, şi el vine înaintea ta cu patru sute de oameni.” 7 Iacov s-a înspăimântat foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele 8 şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.” 9 Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!’ 10 Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere. 11 Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii. 12 Şi Tu ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra’.” 13 Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el şi a pus deoparte, ca dar pentru fratele său Esau: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi. 16 Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.” 17 A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau şi te va întreba: ‘Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?’ 18 să răspunzi: ‘A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau, şi el însuşi vine în urma noastră’.” 19 A dat aceeaşi poruncă celui de al doilea, celui de al treilea şi tuturor celor ce mânau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau când îl veţi întâlni. 20 Să spuneţi: ‘Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.’ Căci îşi zicea el: ‘Îl voi potoli cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă’.” 21 Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. 22 Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai lui şi a trecut vadul Iabocului. 23 I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea. 24 Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. 25 Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. 26 Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” 27 Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. 28 Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.” 29 Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.” 31 Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă. 32 Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână”.

 

Putem ști ce e bine și ne putem exercita voința de a face binele, dar, când suntem sub presiune, poate fi foarte greu să ne ținem de Dumnezeu și făgăduințele Sale. De ce se întâmplă așa? Pentru că suntem slabi și temători. Prin urmare, una dintre virtuțile importante ale creștinului este perseverența, capacitatea de a merge mai departe în ciuda dorinței de a renunța.

 

Unul dintre cele mai bune exemple de perseverență din Biblie este Iacov. Cu mulți ani înainte, Iacov îl înșelase pe fratele lui și pe tatăl lui, ca să-i dea dreptul de întâi născut (Geneza 27). De atunci a fost tot timpul pe fugă, de teama dorinței lui Esau de a-l ucide. Deși primise minunate promisiuni de îndrumare și binecuvântare din partea lui Dumnezeu în visul cu scara ajungând până la cer (Geneza 28), Iacov era încă speriat. El voia cu disperare asigurarea de la Dumnezeu că fusese acceptat și că promisiunile făcute lui cu mulți ani înainte erau încă valabile. În timp ce lupta cu cineva care era de fapt Isus, Iacov s-a trezit cu șoldul dislocat. Din acel moment, lupta nu ar mai fi fost posibilă pentru el, fiindcă durerea era insuportabilă. Trebuie să fi avut loc o trecere subtilă de la luptă la agățare de adversar. Iacov s-a agățat de Isus în plină durere insuportabilă până ce a primit asigurarea binecuvântării Sale. În final, Isus i-a spus: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile” (Geneza 32:26).

 

Binecuvântarea a venit pentru Iacov deoarece a rezistat în ciuda durerii. La fel este și cu noi. Dumnezeu poate să ne disloce și nouă „coapsa” și apoi să ne cheme să ne agățăm de El în durerea noastră. De fapt, Dumnezeu a lăsat cicatricile dureroase să se manifeste – Iacov încă șchiopăta când l-a întâlnit pe fratele lui. Judecând după aparențe, acest lucru constituia o slăbiciune, dar la Iacov era un semn al puterii.

 

Care sunt acele alegeri pe care le poți face (prietenii, stil de viață, lectură, obiceiuri, viață spirituală) ca să rămâi ferm lângă Domnul în mijlocul descurajării și al ispitei?

 

 

Post-ul [joi, 4 august] Nevoia de perseverență apare prima dată în Studiu Biblic.