Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu şi-I vor pune numele Emanuel care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”
Matei 1:23
Ziua de 27 august 2015 părea să fie o altă frumoasă zi, dar nu a fost, după ce am primit prin telefon vestea sfâșietoare că soțul meu – prietenul meu, liderul spiritual al familiei noastre și tatăl a doi prețioși adolescenți – murise într-un accident de avion. Copiii au început să țipe, iar eu am intrat în stare de șoc. Apoi ne-am aruncat pe genunchi și au strigat la Dumnezeul nostru. În acea zi devastatoare, Dumnezeu a trebuit să adune piesele „noastre” risipite, să ne pună laolaltă și să ne poarte în mod supranatural de-a lungul zilelor și nopților, lunilor și anilor marcați de durere.
Deși niciunul dintre noi nu este pregătit să treacă prin șocul pierderii neașteptate a unei persoane dragi sau al oricărei alte experiențe traumatizante, Dumnezeu nu este niciodată prins cu garda jos. Fără ca mica mea familie să știe, adevărul pe care Dumnezeu ni-l subliniase încă de la începutul acelui an era exact ceea ce aveam nevoie pentru a ne ajuta să trecem prin ceea ce s-a întâmplat în acea zi. El a ştiut că, din cauza durerii profunde care urma să afecteze familia noastră și pe mulți alții, vom avea nevoie de un adevăr mai profund, mai puternic pentru acea ocazie, pentru acel moment întunecat. Da, la fiecare Crăciun, cântăm despre „Dumnezeu cu noi”, însă acest adevăr subestimat este însoțit de o putere deosebit de vindecătoare pentru noi, toți cei care am fost sau vom fi îndurerați profund, înainte ca această viață să se încheie. Ellen White ne oferă perspective terapeutice despre ceea ce înseamnă pentru noi, personal, expresia „Dumnezeu cu noi”: „În toate încercările noastre avem un ajutor care nu lipsește niciodată. Cu toate că acum este ascuns de privirea muritorilor, urechea credinței poate auzi glasul Lui zicând: «Nu te teme; căci Eu sunt cu tine… Am suferit întristările tale, am trecut prin luptele tale, am dat piept cu ispitele tale. Cunosc lacrimile tale; și Eu am plâns. Cunosc chiar și durerile prea adânci pentru a fi rostite la urechea unui om. Să nu crezi că ești singur și părăsit. Deși suferința ta nu mișcă nicio coardă sensibilă în vreo inimă de pe pământ, privește la Mine și vei trăi» (Isaia 54:10).”[1]
Nu voi putea niciodată să explic ce a însemnat acest adevăr pentru mine de-a lungul anilor. Când a auzit și a înțeles acest adevăr pentru prima dată, soțul meu i-a spus prietenului „înger” care i l-a împărtășit: „Îți voi fi veșnic recunoscător pentru ce mi-ai împărtășit astăzi.” Fie ca acest citat să vă mângâie în vremuri de necaz, așa cum m-am mângâiat și pe mine.
[1]Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii /Viața lui Iisus, p. 483, în orig.
