RĂSCUMPĂRĂTORUL CARE AVEA SĂ VINĂ

Scoală-Te ca să ne ajuți! Izbăvește-ne pentru bunătatea Ta!
Psalmii 44:26

Ascultă ediția audio aici.

Cât de clare și mai presus de orice îndoială erau profețiile lui Isaia despre suferințele și moartea lui Hristos! „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise?” întreabă profetul și apoi: „Cine a cunoscut brațul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare și judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?” (Isaia 53:1-8).

Chiar și felul morții Sale fusese arătat anterior. După cum șarpele de aramă fusese înălțat în pustiu, la fel avea să fie înălțat Răscumpărătorul care avea să vină, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16).

„Și dacă-L va întreba cineva: «De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?», el va răspunde: «În casa celor ce mă iubeau le-am primit»” (Zaharia 13:6).

„Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință” (Isaia 53:9,10).

Dar Cel care avea să sufere moartea din mâna oamenilor răi avea să Se ridice din nou ca biruitor asupra păcatului și a mormântului. (Faptele apostolilor, pp. 225–227)

Angajamentul meu de a accepta sacrificiul lui Hristos pentru mine egalează angajamentul lui Hristos de a mă salva? Cu alte cuvinte, sunt la fel de implicat în mântuirea mea cum este Hristos?