Comentarii inspirate (st. 3)

Colivia

Sabat după-amiază, 9 iulie

Să nu privim încercările ca pe ceva ciudat, ci să le privim ca pe niște mijloace prin care trebuie să fim purificați și întăriți. „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări (în engl.: când cădeți în diferite ispite)”, avertizează Iacov, „ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare” (Iacov 1:2,3).
În viața viitoare vom înțelege lucrurile care aici ne pun atât de mult în încurcătură. Ne vom da seama ce ajutor puternic am avut și cum îngerii lui Dumnezeu au fost trimiși să ne păzească atunci când am ascultat sfatul Cuvântului lui Dumnezeu.
Tuturor acelora care Îl primesc, Domnul Hristos le va da puterea să devină fii ai lui Dumnezeu. El este un ajutor prezent în orice vreme de nevoie. Ar trebui să ne fie rușine că avem o credință care se clatină atât de ușor. Cei care sunt biruiți nu se pot acuza decât pe ei înșiși pentru faptul că nu i-au rezistat vrăjmașului. Toți aceia care aleg să vină la Hristos pot să vină la El și să găsească ajutorul de care au nevoie. – In Heavenly Places, p. 257

„Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească” (Filipeni 4:8). Aceasta cere rugăciune stăruitoare și o continuă veghere. Trebuie să fim sprijiniți de puterea Duhului Sfânt care locuiește în noi, ne îndrumă gândurile către cer și le deprinde să stăruie asupra celor curate și sfinte. Pe lângă aceasta, trebuie să cercetăm cu râvnă Cuvântul lui Dumnezeu. „Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Strâng Cuvântul Tău în inima mea”, zice psalmistul, „ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmii 119:9,11). – Patriarhi și profeți, p. 460

Cei care sunt instrumentele Domnului trebuie să aibă un zel sfinţit, un zel care este în întregime sub controlul Său. Vremuri de furtună vor veni foarte curând asupra noastră şi noi nu ar trebui să mergem pe nicio cale care le-ar putea grăbi. Vor veni nenorociri de aşa natură, că îi vor conduce la Dumnezeu pe toţi aceia care doresc să fie ai Săi şi doar ai Săi. Până când nu suntem încercaţi şi probaţi în cuptorul încercării, nu ne cunoaştem pe noi înşine şi nu este potrivit să măsurăm caracterele altora şi să-i condamnăm pe cei care încă nu au lumina soliei îngerului al treilea.
Dacă vrem ca oamenii să fie convinşi că adevărul pe care îl credem noi sfinţeşte sufletul şi transformă caracterul, să nu-i mai provocăm mereu cu acuzaţii vehemente. În felul acesta, îi vom determina să tragă concluzia că învăţătura pe care noi o predicăm nu poate fi învăţătura creştină, din moment ce pe noi nu ne face buni, amabili şi respectuoşi. Creştinismul nu se manifestă prin acuzaţii şi condamnări cu pumnul ridicat.
… Unul dintre cele mai mari blesteme ale lumii noastre (care se vede pretutindeni, şi în biserici, şi în societate) este dragostea pentru supremaţie. Oamenii devin absorbiţi de căutarea după putere şi popularitate. Acest spirit s-a manifestat şi încă se manifestă în rândurile păzitorilor Sabatului, spre întristarea şi ruşinea noastră. Dar succesul spiritual vine doar pentru aceia care au învăţat blândeţea şi smerenia în şcoala lui Hristos. – Mărturii, vol. 6, pp. 396–397

Duminică, 10 iulie Drum înfundat

Copiii lui Israel păreau să aibă o inimă rea și necredincioasă. Ei nu voiau să sufere asprimile vieții în pustiu. Când au dat de dificultăți pe drum, ei le-au considerat imposibil de depășit. Încrederea lor în Dumnezeu s a clătinat și nu au putut să vadă înainte decât moartea. …
… Domnul a dorit să-i aducă în situația de a nu avea ce să mănânce și să întâmpine greutăți pentru ca inima lor să se întoarcă spre El, spre Acela care îi ajutase mereu până atunci, ca ei să creadă în El. El era gata să fie un ajutor prezent pentru ei. Dacă, în nevoia lor L-ar fi chemat, El le-ar fi arătat dovezile iubirii Sale și ale continuei Sale purtări de grijă. Dar ei păreau că nu vor să se încreadă în Domnul decât atât cât vedeau cu ochii manifestările evidente ale puterii Sale. Dacă ar fi avut o credință reală și încrederea lor în Dumnezeu ar fi fost tare, inconvenientele și obstacolele, chiar suferințele reale ar fi fost suportate cu dragă inimă, după ce Domnul lucrase într-un mod atât de minunat pentru a-i elibera din robie. Mai mult, Domnul le promisese că, dacă ascultau de poruncile Sale, nicio boală nu avea să vină peste ei, pentru că El spune: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pp. 249–250

Necredința și murmurările copiilor lui Israel sunt o ilustrare a poporului lui Dumnezeu de azi, de pe pământ. Mulți … nu se cunosc pe ei înșiși. Dumnezeu îi pune deseori la încercare și le testează credința în lucrurile mici și ei nu suportă încercarea deloc mai bine decât copiii lui Israel din vechime.
… Când vin greutăți sau când calea devine aspră – momente în care credința și iubirea lor pentru Dumnezeu sunt puse la încercare – ei se retrag din fața încercării și murmură cu privire la procesul prin care Dumnezeu a ales să îi purifice. Iubirea lor nu se dovedește a fi curată și desăvârșită, gata să sufere totul. Credința copiilor Dumnezeului cerului trebuie să fie puternică, activă și durabilă – esența lucrurilor pe care le așteaptă. Atunci, limbajul unor asemenea oameni va fi: Binecuvântează, suflete, pe Domnul și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele lui cel sfânt, căci mi-a făcut bine. – Spiritual Gifts, vol. 3, pp. 251–252

Istoria Vechiului Testament a fost păstrată pentru folosul celor din generațiile următoare. … Atât Vechiul, cât și Noul Testament ne învață principiile ascultării de poruncile lui Dumnezeu ca fiind condițiile asigurării pentru o viață care se măsoară cu viața lui Dumnezeu, pentru că, prin ascultare devenim părtași naturii dumnezeiești și învățăm să fugim de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, învățăturile Scripturii trebuie studiate, poruncile trebuie ascultate și principiile ei, mai valoroase decât aurul, aduse în viața de zi cu zi. – Letter 342, 2 septembrie 1907

Luni, 11 iulie Ape amare

Prin porunca lui Dumnezeu, copiii lui Israel au fost aduși la Refidim, un loc lipsit de apă. Acela care era învăluit în stâlpul de nor îi conducea și ei își așezaseră tabăra acolo ca urmare a poruncii Sale clare. Dumnezeu știa că la Refidim nu era apă și l-a adus aici pe poporul Său ca să-i pună la încercare credința. – Asemenea lui Hristos, p. 353

Moise a lovit stânca, dar Domnul Hristos a fost Acela care a stat lângă el și a făcut ca apa să curgă din stânca dură. Israeliții L-au ispitit pe Domnul când le era sete și au spus: „Dacă Dumnezeu ne-a adus aici, de ce nu ne dă apă și pâine?” Faptul că israeliții au manifestat o necredință atât de strigătoare la cer l-a făcut pe Moise să se teamă că Dumnezeu îi va pedepsi pentru murmurările lor nelegiuite. Domnul a pus la încercare credința poporului Său, dar israeliții nu au suportat încercarea. Ei au murmurat cerând mâncare și apă și s-au plâns de Moise. Din cauza necredinței lor, Dumnezeu a îngăduit ca vrăjmașii să pornească război împotriva lor, ca să le poată arăta celor din poporul Său de unde le vine puterea. – Istoria mântuirii, pp. 132–133

„«Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea.» Moise a făcut aşa în faţa bătrânilor lui Israel” (Exodul 17:2). … Apa răcoritoare, izvorând într-un loc uscat și sterp, … este o emblemă a harului divin pe care numai Domnul Hristos îl poate revărsa și care este ca o apă vie, care purifică, împrospătează și înviorează sufletul. Acela în care locuiește Hristos are în el un izvor de har și putere care nu seacă niciodată. – That I May Know Him, p. 23

Marți, 12 iulie Marea luptă din pustiu

După căderea omului, Satana a declarat că s-a dovedit că făpturile omeneşti nu sunt capabile să respecte Legea lui Dumnezeu şi a căutat să convingă universul să accepte această părere. Cuvintele lui Satana au părut a fi adevărate, iar Domnul Hristos a venit să-l demaşte pe amăgitor. Maiestatea cerului a preluat situaţia omului şi, cu aceleaşi mijloace pe care omul poate să le obţină, El a rezistat ispitelor lui Satana, aşa cum trebuie să reziste omul. Aceasta a fost singura cale prin care omul căzut putea să ajungă părtaş la natura divină. Prin preluarea naturii omeneşti, Domnul Hristos a fost pregătit să înţeleagă încercările, necazurile şi toate ispitele de care este asaltat omul. Îngerii care nu erau familiarizaţi cu păcatul nu puteau să simtă cu omul în încercările lui deosebite. Domnul Hristos S-a umilit, luând natura omului, şi a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, pentru a şti cum să-i susţină pe toţi cei care vor fi ispitiţi. – Solii alese, cartea 1, p. 252

Tronurile şi împărăţiile lumii şi slava lor I-au fost oferite lui Hristos dacă accepta să Se închine înaintea lui Satana. Niciodată un om nu va fi încercat cu ispite la fel de puternice ca acelea cu care a fost asaltat Hristos. … Asupra omului, Satana are mai mult succes. Ţie îţi voi da toţi aceşti bani, acest câştig, acest teren, această putere, aceste onoruri şi bogăţii. Pentru ce? Condiţiile lui sunt, în general, renunţarea la integritate, tocirea conştiinţei şi cultivarea egoismului. Prin devotamentul faţă de interesele lumeşti, Satana primeşte tot omagiul şi toată supunerea pe care le cere. Uşa rămâne deschisă pentru el ca să intre când doreşte, cu suita lui nelegiuită de iubire de sine, de mândrie, de lăcomie, de lipsă de răbdare şi de înţelepciune şi cu întregul său cortegiu de spirite rele. Omul este fermecat şi ademenit în mod perfid spre ruină. Dacă cedăm înclinaţiilor lumeşti ale inimii şi ale vieţii, Satana este satisfăcut.
În faţa noastră stă exemplul lui Hristos. El l-a învins pe Satana, arătându-ne că şi noi putem învinge. Hristos i S-a împotrivit lui Satana cu Scriptura. … Avem în faţa noastră exemplul lui Hristos. Dacă Sfintele Scripturi ar fi studiate şi urmate, creştinul ar fi întărit pentru a i se împotrivi vrăjmaşului celui viclean, dar Cuvântul lui Dumnezeu este neglijat şi, de aici, urmează dezastrul şi înfrângerea. – Mărturii, vol. 4, pp. 45–46

În luptele lor cu Satana, membrii familiei omeneşti au tot ajutorul pe care l-a avut Domnul Hristos. Oamenii pot să fie mai mult decât biruitori prin Acela care i-a iubit şi Şi-a dat viaţa pentru ei. „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ” (1 Corinteni 6:20). Şi cu ce preţ! În natura Sa omenească, Fiul lui Dumnezeu S-a luptat cu aceleaşi ispite nemiloase şi aparent copleşitoare de care sunt asaltaţi oamenii – ispita de a-şi îngădui pofta, de a se aventura cu aroganţă acolo unde nu i-a condus Dumnezeu şi de a se închina dumnezeului lumii acesteia, sacrificând o fericire veşnică pentru plăcerile fascinante ale vieţii acesteia. Fiecare va fi ispitit, dar Cuvântul declară că nu vom fi ispitiţi peste capacitatea noastră de a suporta. Noi putem să ne împotrivim şi să îl înfrângem pe vrăjmaş. – Solii alese, cartea 1, p. 95

Miercuri, 13 iulie O moștenire trainică

Te simți cumva copleșit de supărare astăzi? Îndreaptă-ț i privirea către Soarele Neprihănirii. Nu încerca să învingi toate dificultățile, ci întoarce fața spre lumina care izvorăște din tronul lui Dumnezeu. Ce vei vedea acolo? Curcubeul legământului, făgăduința adevărată a lui Dumnezeu. Sub el se află tronul harului și oricine dorește să se bucure de bogățiile harului care a fost pregătit și să-ș i însușească meritele vieții și ale morții Domnului Hristos primește, în virtutea simbolului reprezentat de curcubeul legământului, asigurarea binecuvântată a acceptării de către Tatăl, sigură atâta timp cât va exista tronul lui Dumnezeu.
Credința este tot ce ai nevoie. Nu lăsa credința să ți se clatine! Luptă lupta cea bună a credinței și nădăjduiește în viața cea veșnică. Lupta va fi aspră, dar luptă cu orice preț, deoarece, în Hristos Isus, făgăduințele lui Dumnezeu sunt „Da” și „Amin”. Așează-ț i mâna în mâna lui Hristos. Chiar dacă sunt dificultăți de întâmpinat, îngerii care excelează în putere vor conlucra cu poporul lui Dumnezeu. Privește spre Sion și pornește pe drumul care duce către sfânta cetate. Fiecare biruitor este așteptat acolo, pentru a primi o coroană a slavei și o haină realizată în războaiele de țesut ale cerului. Chiar dacă Satana ți-ar întuneca drumul de la un capăt la altul și chiar dacă ar încerca să ascundă dinaintea ochilor tăi scara tainică ce unește pământul cu tronul lui Dumnezeu, pe care coboară și urcă îngerii care sunt duhuri slujitoare ale celor ce vor fi moștenitorii mântuirii, croiește-ț i drumul spre cer și, pas cu pas, înaintează până la tronul Celui Infinit! – Minte, caracter și personalitate, vol. 2, pp. 462–463

„Voi vă bucurați mult”, scrie Petru, „măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre.” Cuvintele apostolului au fost scrise pentru învățătura credincioșilor din toate veacurile și au o deosebită însemnătate pentru aceia care trăiesc în vremea când „sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape”. Îndemnurile și avertizările sale, cum și cuvintele lui pline de credință și curaj sunt necesare fiecărui suflet care vrea să-ș i păstreze credința nezguduită „până la sfârșit” (Evrei 3:14). Apostolul a căutat să-i învețe pe credincioși cât de important este să-ți ții mintea în frâu ca să nu rătăcească, ocupându-se de subiecte neîngăduite sau să-ș i irosească puterile cu lucruri ușuratice. Cei care nu vor să ajungă pradă amăgirilor lui Satana trebuie să își păzească bine intrările sufletului. – Faptele apostolilor, pp. 518–519

Joi, 14 iulie Încercare de foc

Noi nu trebuie să-I cerem lui Dumnezeu ceva ca să dovedim că Își va împlini Cuvântul, ci pentru că îl va împlini; nu ca să dovedim că El ne iubește, ci pentru că ne iubește. „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6).

Dar credinţa nu este în niciun fel amestecată cu încumetarea. Numai acela care are adevărata credinţă este sigur faţă de încumetare. Căci încumetarea este credinţa contrafăcută de Satana. Credinţa cere împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu și aduce roade în ascultare. Încumetarea se întemeiază și ea pe făgăduinţe, dar le folosește la fel ca Satana, pentru a scuza nelegiuirea. Credinţa i-ar fi făcut pe primii noștri părinţi să se încreadă în iubirea lui Dumnezeu și să asculte de poruncile Lui. Încumetarea i-a făcut să calce Legea Lui, crezând că iubirea Lui cea mare îi va scăpa de urmările păcatului lor. Nu este credinţă aceea care cere favoarea cerului, dar nu împlinește condiţiile pe baza cărora urmează să se acorde harul. Adevărata credinţă se întemeiază pe făgăduinţele și pe prevederile Sfintei Scripturi. – Hristos, Lumina lumii, p. 126

În providența Sa, El îi aduce pe acești oameni în situații diferite și împrejurări variate, pentru ca ei să-ș i poată descoperi în caracter defectele de care nu au avut cunoștință. El le dă ocazia să-ș i corecteze aceste defecte și să devină apți pentru lucrarea Sa. Adesea, El permite ca ei să fie asaltați de focul nenorocirilor pentru a-i putea curăți.
… Domnul îngăduie ca aleșii Săi să fie trecuți prin cuptorul suferinței pentru a arăta ce firi au și dacă pot fi prelucrați pentru lucrarea Sa. – Divina vindecare, p. 471

Faceţi lucrarea care este cel mai aproape de voi! Faceţi-o, chiar dacă aceasta ar însemna să înfruntaţi pericolele şi greutăţile din câmpul misionar, dar, vă rog, nu vă plângeţi de greutăţi şi de sacrificii! Priviţi la valdenzi! Vedeţi ce planuri au întocmit pentru ca lumina Evangheliei să poată să lumineze în minţile întunecate. Noi nu ar trebui să lucrăm aşteptând să ne primim răsplata în această viaţă, ci cu ochii aţintiţi către premiul care urmează la sfârşitul cursei. Acum este nevoie de bărbaţi şi de femei care să fie la fel de credincioşi faţă de datorie cum este acul busolei faţă de pol; de bărbaţi şi de femei care să lucreze fără să aştepte să le fie netezită calea înainte şi să fie îndepărtat orice obstacol. – Mărturii, vol. 5, p. 406

Vineri, 15 iulie Studiu suplimentar

Hristos, Lumina lumii, cap. 12, „Ispitirea lui Isus” ;
Astăzi cu Dumnezeu, „Lumină prin întuneric”, p. 348 (5 decembrie).