MÂNTUITOR AL LUMII

Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor.
Evrei 2:10

Ascultă ediția audio aici.

Cine poate înțelege dragostea manifestată aici? Oastea îngerească privea uimită și întristată cum Acela care fusese Maiestatea cerului și care purtase coroana de slavă purta acum coroana de spini – o victimă însângerată a furiei gloatei dezlănțuite, aprinse până la nebunie de mânia lui Satana. Priviți la răbdătorul Suferind! Poartă pe cap coroana de spini. Sângele, viața Sa, se scurge din fiecare venă sfâșiată. Și toate acestea din cauza păcatului! Nimic altceva nu L-ar fi putut determina pe Hristos să-Și părăsească onoarea și maiestatea din cer și să vină într-o lume păcătoasă ca să fie desconsiderat, disprețuit, respins de aceia pe care a venit să-i salveze și, în cele din urmă, să sufere pe cruce – nimic altceva decât dragostea veșnică, mântuitoare, care va rămâne pentru totdeauna o taină.

Minunați-vă, ceruri, și rămâi uimit, Pământule! Priviți la asupritor și la asuprit! O mulțime imensă Îl înconjoară pe Mântuitorul lumii. Batjocuri și insulte se amestecă cu înjurături grosolane și blasfemii. Nașterea Sa umilă și viața Sa smerită sunt comentate de nemernici fără inimă. Declarația Sa că este Fiul lui Dumnezeu este luată în râs de preoții și de bătrânii cei mai de seamă; glume vulgare și insulte batjocoritoare trec din gură în gură. Satana are controlul deplin asupra minții slujitorilor lui. Pentru a fi cât mai eficient, el începe cu preoții și cu bătrânii cei mai cu vază, cărora le insuflă o adevărată nebunie religioasă. Ei sunt animați de același spirit satanic de care sunt însuflețiți cei mai josnici și mai împietriți nemernici. Există o coruptă unitate de sentimente între toți, de la preoții și bătrânii fățarnici până la oamenii cei mai de jos. Hristos, prețiosul Fiu al lui Dumnezeu, a fost dus în față și I s-a pus pe umeri crucea. La fiecare pas rămân urme de la sângele care Îi curge din răni. (…)

Isus nu a răspuns nici măcar un cuvânt la toate acestea. În timp ce cuiele Îi străpungeau mâinile și picăturile de sudoare ale agoniei ieșeau forțat prin pori, de pe buzele palide și tremurânde ale inocentului Suferind a fost rostită o rugăciune a iubirii iertătoare în favoarea ucigașilor Săi: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!” (Mărturii pentru biserică, vol. 2, pp. 207–209)

Dacă Isus a îndurat atât de multe pentru mine, mie de ce îmi este oare așa de greu să sufăr pentru El?