TÂNĂR GALILEEAN

După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări.
Luca 2:46

Ascultă ediția audio aici.

Era ultima zi în care Isus îi mai învăța pe oameni în Templu. Atenția mulțimilor care se adunaseră la Ierusalim fusese atrasă către El. Oamenii umpluseră curțile Templului, urmărind lupta care se dădea și sorbeau cu nesaț fiecare cuvânt care ieșea de pe buzele Lui. Niciodată nu se mai văzuse așa ceva. Acolo stătea un tânăr Galileean, fără să poarte nicio onoare pământească sau distincție regală. În jurul Lui se aflau preoți în hainele lor bogate, conducători cu veșminte și distincții care arătau poziția lor înaltă și cărturari cu suluri de manuscrise la care se refereau adeseori. Isus stătea liniștit în fața lor, cu demnitatea unui împărat. Ca unul învestit cu autoritatea cerului, privea hotărât la adversarii Săi, care Îi respinseseră și disprețuiseră învățăturile și care voiau acum să-I ia viața. Un mare număr dintre ei Îl atacaseră, dar schemele lor de a-L prinde în cursă și a-L condamna fuseseră zadarnice. Întâmpinase provocare după provocare, prezentând adevărul curat și strălucitor în contrast cu întunecimea și cu rătăcirile preoților și fariseilor. Le expusese acestor conducători adevărata lor stare și pedeapsa sigură care avea să urmeze din cauza persistenței lor în faptele rele. Avertizarea fusese conștiincios exprimată. Dar lui Hristos Îi mai rămăsese de făcut o lucrare. Un alt scop era încă de îndeplinit.

Interesul oamenilor față de Hristos și lucrarea Sa crescuse constant. Ei erau încântați de învățătura Lui, dar în același timp erau puși în mare încurcătură. Ei îi respectaseră pe preoți și pe rabini datorită cunoștințelor și evlaviei pe care o arătau. În toate problemele religioase se supuseseră fără rezerve autorității lor. Dar vedeau acum că oamenii aceștia se străduiau să-L discrediteze pe Isus, un Învățător ale cărui virtuți și cunoștințe străluceau și mai mult după fiecare atac. Priveau fețele posomorâte ale preoților și bătrânilor și le vedeau înfrângerea și deruta. Se mirau că mai-marii nu credeau în Isus, când învățăturile Lui erau atât de clare și simple. Nici ei nu mai știau ce să facă. Cu încordare, urmăreau acțiunile acelora al căror sfat îl urmaseră dintotdeauna. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 610, 611)

Cum este afectată credința mea în Isus de acțiunile conducătorilor spirituali?