VEGHETOR CARE NU AȚIPEȘTE NICIODATĂ

Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel.
Psalmii 121:4

Ascultă ediția audio aici.

Dumnezeu nu a pierdut din vedere faptele bune și sacrificiile bisericii din trecut. Toate sunt notate în locurile cerești. Dar acest lucru nu este suficient. Acestea nu vor salva biserica atunci când încetează să-și împlinească misiunea. Dacă neglijența și indiferența crasă manifestate în trecut nu vor înceta, biserica, în loc să meargă din putere în putere, va continua să degenereze în slăbiciune și formalism. Să permitem asemenea lucruri să se întâmple? Să fie perpetuată toropeala, lentoarea și deteriorarea regretabilă a iubirii și zelului spiritual care există astăzi în biserică? Aceasta să fie starea în care Hristos să-Și găsească biserica?

Fraților,să știți că lămpile voastre vor pâlpâi și își vor micșora lumina până când se vor stinge în întuneric, dacă nu faceți un efort hotărât în direcția reformei. „Adu-ți dar aminte de unde ai căzut, pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apocalipsa 2:5). S-ar putea ca ocazia prezentă să fie de scurtă durată. Dacă această perioadă de har și pocăință trece nefructificată, este dată avertizarea: „Altfel, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui” (Apocalipsa 2:5). Aceste cuvinte sunt rostite de Cel Îndelung Răbdător și Îndurător. Sunt o avertizare solemnă adresată bisericilor și indivizilor că Veghetorul care nu ațipește niciodată le evaluează cursul acțiunii. Numai datorită răbdării Sale minunate nu sunt îndepărtați ca nefolositori. Dar Duhul lui Dumnezeu nu va insista la infinit. Răbdarea Sa nu va mai dura decât puțin.

În ziua de pe urmă, decizia finală a Judecătorului întregului pământ va cântări interesul și acțiunea noastră practică pentru cei în nevoie, cei oprimați și cei ispitiți. Nu puteți trece permanent nepăsători pe lângă ei zi de zi și să puteți fi primiți ca păcătoși răscumpărați în cetatea lui Dumnezeu. „Ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut”, spune Hristos (Matei 25:45).

Dar nu e prea târziu să răscumpărăm neglijențele trecutului. Să ne întoarcem la dragostea și ardoarea dintâi! Căutați pe cei pe care i-ați alungat și, prin mărturisire, vindecați-le rănile pe care le-ați făcut! Apropiați-vă de măreața Inimă a iubirii îndurătoare și lăsați torentul compasiunii divine să curgă în inima voastră și, de acolo, în inima celor din jur. (Review and Herald, 30 noiembrie 1886)

Există ceva ce m-ar putea împiedica să le mărturisesc celor pe care îi văd zi de zi?