DĂRUITOR AL FIECĂRUI DAR BUN ȘI PERFECT

Îți deschizi mâna și saturi după dorință tot ce are viață.
Psalmii 145:16

Ascultă ediția audio aici.

Îndurările pline de bunătate și dragostea binevoitoare a Domnului ne-au însoțit în toate zilele vieții noastre și întreaga lume ar trebui să fie plină de cuvinte de mulțumire, proclamând bunăvoința și dragostea lui Dumnezeu. Psalmistul spune: „Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, și Tu le dai hrana la vreme. Îți deschizi mâna și saturi după dorință tot ce are viață” (Psalmii 145:15,16). Pe când eram vânduți păcatului, El, care era bogat în slavă, a devenit sărac pentru noi ca să ne facă bogați prin sărăcia Lui. Am putea foarte bine să ne întrebăm sufletul: „Cât ești dator stăpânului meu?” (Luca 16:5). Bunăvoința lui Hristos se manifestă în fiecare zi și în fiecare an. El ne dă zilnic darurile Sale. Duhul Său cel Sfânt acționează constant, atrăgând inima oamenilor și îndrumându-i în tot adevărul. Înainte de crucificare, Hristos le-a spus ucenicilor Săi întristați că le va trimite un alt Mângâietor care să rămână cu ei pentru totdeauna. Harul lui Hristos pentru noi este înmulțit și dăruit fără măsură. Torentele mântuirii sunt revărsate neîntrerupt asupra noastră.

Având în vedere ce a făcut Hristos și ce face El pentru fiii oamenilor, nu ar trebui oare să-I aducem daruri de bunăvoie? Să treacă darurile noastre doar de la unii la alții, iar marele Dăruitor al fiecărui dar bun și perfect să fie trecut cu vederea? Domnul spune: „Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește” (1 Samuel 2:30). N-ar trebui să așteptăm să-I aducem un dar Domnului numai când ne vom achita de datorii. Cauza Lui cere mijloace care ne-au fost date nouă în administrare și noi trebuie să aducem o parte din acestea la altarul lui Dumnezeu cu aceeași bunăvoință cu care a fost făcut marele sacrificiu pentru noi. Nu avem timp de pierdut și trebuie să ne transferăm valorile în banca cerului. În tot ce am putea face, să nu-L uităm pe Dumnezeu! Dacă Îl iubim din toată inima, să ne aducem aminte așteptările Lui de la noi! Dumnezeu ne cere să fim asemenea Lui, să urmăm exemplul lui Hristos de sacrificiu de sine și să trăim o viață de renunțare la sine. Ar trebui să luăm în considerare, cu rugăciune, întrebarea: „Cât ești dator stăpânului meu?” (Luca 16:5)

Este cineva care Îl fură pe Dumnezeu în zecimi și daruri? Caută să-ți faci socotelile corect; nu lăsa obligația față de Dumnezeu să fie ultimul lucru de făcut. (The Signs of the Times, 6 ianuarie 1890)

Când mi-a înapoiat Dumnezeu în mod miraculos banii pe care i-am dat cu sacrificiu pentru cauza Sa? Pe ce alte căi ne dă Dumnezeu înapoi ce I-am oferit?