Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie…
1 Petru 1:3
Când glasul îngerului puternic s-a auzit la mormântul lui Hristos zicând: „Tatăl Tău Te cheamă”, Mântuitorul a ieșit din mormânt prin viața care era în Sine Însuși. Acum s-a adeverit ceea ce spusese El: „Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. (…) Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.” Acum s-a împlinit profeția pe care El o rostise în fața preoților și conducătorilor: „Stricați templul acesta, și în trei zile îl voi ridica” (Ioan 10:17,18; 2:19).
Deasupra mormântului deschis al lui Iosif, Hristos proclamase biruitor: „Eu sunt Învierea și Viața.” Cuvinte de felul acesta numai Dumnezeirea putea rosti. Toate ființele create trăiesc numai prin voința și puterea lui Dumnezeu. Ele sunt dependente de viața lui Dumnezeu. De la serafimul cel mai de sus și până la cea mai neînsemnată ființă animată, toate se aprovizionează din Izvorul vieții. Numai Acela care este una cu Dumnezeu putea să spună: „Am puterea să-Mi dau viața și am putere să o iau din nou.” În divinitatea Sa, Hristos avea puterea de a rupe legăturile morții.
Hristos a înviat din morți ca Primul Rod al celor adormiți. Pe El Îl reprezenta snopul de legănat, iar învierea Lui a avut loc tocmai în ziua în care snopul de legănat trebuia adus înaintea Domnului. Timp de peste o mie de ani avusese loc această ceremonie simbolică. Se adunau din câmpurile gata de secerat primele spice de grâu copt, iar, când oamenii mergeau la Ierusalim pentru Paște, snopul din primele roade era legănat înaintea Domnului ca un dar de mulțumire. Numai după ce se aducea acest dar se putea secera grâul, ca apoi să poată fi adunat în snopi. Snopul prezentat Domnului prefigura secerișul. La fel și Hristos, ca întâiul rod, reprezenta marele seceriș spiritual ce trebuia făcut pentru Împărăția lui Dumnezeu. Învierea Lui este o reprezentare, dar și garanția învierii tuturor celor neprihăniți care au adormit. „Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El” (1 Tesaloniceni 4:14).
Atunci când a înviat, Hristos a eliberat din mormânt o mulțime de captivi. Cutremurul de la moartea Lui deschisese mormintele și, când El a înviat, ei au venit afară cu El. Aceștia fuseseră conlucrători cu Dumnezeu și, cu prețul vieții lor, mărturisiseră despre adevăr. De această dată urmau să fie martori pentru Acela care îi înviase din morți. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 785, 786)
Isus le oferă învierea fizică celor care mor în Hristos, dar experimentez eu și învierea spirituală pe care El a venit de asemenea să o aducă?
