Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba, mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!
Romani 8:34
Când ucenicii s-au întors de pe Muntele Măslinilor la Ierusalim, oamenii au privit la ei sperând să vadă pe fețele lor expresii de tristețe, confuzie și înfrângere. În schimb au văzut fericire și biruință. Ucenicii nu își plângeau acum speranțele spulberate. Ei Îl văzuseră pe Mântuitorul înviat și cuvintele promisiunii Lui făcute la despărțire le răsunau continuu în urechi.
Ascultători de porunca lui Hristos, ei au așteptat în Ierusalim împlinirea făgăduinței Tatălui – revărsarea Duhului Sfânt. Dar nu au așteptat fără să facă nimic. Raportul biblic ne spune că „tot timpul stăteau în Templu și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu” (Luca 24:53). De asemenea, se adunau pentru a-și prezenta cererile Tatălui în numele lui Isus. Știau că au un Reprezentant în ceruri, un Apărător la tronul lui Dumnezeu. Cu un respect solemn, se plecau în rugăciune, repetând asigurarea: „Orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu: cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:23,24). Mai sus și tot mai sus întindeau mâna credinței, cu argumentul cel mai puternic: „Hristos a murit! Ba, mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi” (Romani 8:34).
În timp ce așteptau împlinirea făgăduinței, ucenicii își umileau inimile în sinceră pocăință și-și mărturiseau necredința. Amintindu-și cuvintele adresate de Hristos înainte de a muri, ei le înțelegeau mult mai bine sensul. Adevăruri care le dispăruseră din memorie le erau acum aduse din nou în minte și și le repetau unul altuia. Își reproșau că nu-L înțeleseseră pe Mântuitorul. Ca o procesiune, scenă după scenă din minunata Sa viață le trecea pe dinainte. Meditând la viața Lui curată și sfântă, au simțit că niciun efort nu va fi prea greu, niciun sacrificiu – prea mare, ca să poată da mărturie în viața lor despre caracterul plin de iubire al lui Hristos. O, gândeau ei, dacă ar mai fi fost posibil să trăiască din nou acei trei ani petrecuți cu Învățătorul, cât de diferit ar fi procedat! (Faptele apostolilor, pp. 35, 36)
Apreciez eu ce face Isus în viața mea, în mod curent, și în folosul meu, în ceruri? Cum aș putea valorifica la modul real fiecare moment pe care îl am cu Isus?