Comentarii inspirate (st. 12)

Deuteronomul în Noul Testament

Sabat după-amiază, 11 decembrie

Iudeii avuseseră privilegiul de a înţelege aceste profeţii și a le recunoaște împlinirea în lucrarea lui Isus. Hristos a stăruit ca ucenicii Lui să înţeleagă însemnătatea studiului profeţiilor. Referindu-Se la profeţia dată lui Daniel cu privire la timpul lor, El le-a zis: „Cine citește să înţeleagă” (Matei 24:15). După înviere, El le-a explicat ucenicilor din toţi profeţii „ce era cu privire la El” (Luca 24:27). Mântuitorul vorbise prin toţi profeţii. „Duhul lui Hristos, care era în ei… vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate” (1 Petru 1:11). – Hristos, Lumina lumii, p. 234

Biblia se explică singură. Fiecare verset trebuie raportat la un alt verset. Elevul ar trebui să înveţe să o considere un întreg și să vadă legătura dintre părţile ei. Ar trebui să-i cunoască marea temă centrală, ar trebui să știe despre planul iniţial al lui Dumnezeu pentru lume, despre modul în care a început marea luptă și despre lucrarea de răscumpărare. Ar trebui să înţeleagă natura celor două principii care se luptă pentru supremaţie și să înveţe să le descopere acţiunile în rapoartele istoriei și ale profeţiei, din trecut până la marele final. Ar trebui să vadă cum această luptă este întreţesută în toate fazele experienţei umane; cum el însuși manifestă, în fiecare împrejurare a vieţii, unul dintre cele două principii antagonice și cum, fie că vrea, fie că nu, el hotărăște chiar acum de care parte a controversei va fi găsit. …
Vechiul Testament trimite lumină asupra Noului Testament, iar Noul, asupra Vechiului. Fiecare dintre ele este o revelație a slavei lui Dumnezeu în Hristos. Hristos, așa cum li S-a arătat patriarhilor, așa cum este simbolizat în serviciul de jertfă, așa cum este portretizat în Lege și descoperit de profeți, constituie bogăția Vechiului Testament. Prin viața Sa pe pământ, prin moartea și învierea Sa, prin manifestarea Lui prin Duhul Sfânt, Hristos constituie comoara Noului Testament. Atât Vechiul, cât și Noul Testament prezintă adevăruri care vor continua să descopere noi adâncimi de înțeles căutătorului stăruitor. – Lift Him Up, p. 115

Mulți oameni capabili și-au dedicat viața studiului și rugăciunii, cercetând Sfintele Scripturi, și totuși există multe părți din Biblie care nu au fost pe deplin examinate. Unele pasaje ale Scripturii nu vor fi înțelese niciodată pe deplin până în viața veșnică, atunci când Domnul Hristos le va explica. Sunt taine care urmează a fi descoperite, declarații pe care mintea omului nu le poate pune în armonie. Și, cu privire la aceste idei, vrăjmașul va căuta să stârnească divergențe care ar fi mai bine să nu fie discutate.
Un lucrător consacrat și spiritual va evita să aducă în atenție deosebirile teoretice minore și își va dedica energiile în vederea proclamării marilor adevăruri cruciale, care trebuie să fie vestite lumii. El îi va îndruma pe oameni spre lucrarea de răscumpărare, spre poruncile lui Dumnezeu și spre apropiata revenire a Domnului Hristos și va constata că aceste subiecte constituie un material de studiu suficient de vast. – Slujitorii Evangheliei, p. 313

Duminică, 12 decembrie: „Este scris”

Când a stat față în față cu vrăjmașul în pustie, la viclenele lui insinuări, Hristos a răspuns: „Este scris”. Când Satana a pretins stăpânirea asupra întregii lumi și I-a cerut lui Hristos să i Se închine ca fiind Dumnezeu, Acela care printr-un cuvânt ar fi putut să cheme în ajutor legiuni de îngeri a spus simplu: „Pleacă, Satano, … căci este scris: «Domnului, Dumnezeului tău, să te închini și numai Lui să-I slujești»” (Matei 4:10). Noi înțelegem numai în parte intensitatea acestui conflict. Se părea că Mântuitorul avea să moară pe câmpul de luptă, însă El i-a rezistat vicleanului vrăjmaș. Cuvintele Lui, alese cu atâta grijă, au fost ca o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Satana a fost respins cu desăvârșire. El a înțeles că Prințul vieții nu putea să fie înșelat prin nici un sofism. …
Cuvântul lui Dumnezeu să fie studiul nostru. … Tuturor acelora care cred în El, Domnul Hristos le dă putere să devină copii ai lui Dumnezeu. … Pe măsură ce înaintează în cunoașterea adevărului, picioarele lor se fixează mai bine pe temelia adevărului. Nici potopul și nici furtuna nu pot să distrugă temelia lor. – Letter 289, 13 septembrie 1905 (adresată „Fraților mei în slujirea Domnului”)

În război, inamicul profită de punctele cele mai slabe din apărarea acelora pe care îi atacă. Aici dezlănțuie cele mai violente atacuri. Creștinul nu ar trebui să aibă niciun punct slab în sistemul său de apărare. El ar trebui să fie baricadat cu Scriptura, care este ajutorul celor ce fac voia lui Dumnezeu. Sufletul ispitit va câștiga biruința dacă urmează exemplul Aceluia care l-a întâmpinat pe vrăjmaș cu un: „Este scris”. El poate să stea în siguranță fiind ocrotit de un „așa zice Domnul”. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 295 (7 sept.)

Consacră-te lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă – aceasta să fie prima ta activitate. Roagă-te astfel: „O, Doamne, primeşte mă să fiu cu totul al Tău! Aşez toate planurile mele la picioarele Tale. Foloseşte-mă astăzi în serviciul Tău. Rămâi cu mine şi tot ce fac eu să fie făcut prin puterea Ta.” Această lucrare trebuie îndeplinită zilnic. În fiecare dimineaţă, consacră-te lui Dumnezeu pentru ziua aceea. Pune toate planurile tale la dispoziţia Lui, pentru a fi aduse la îndeplinire sau abandonate, după cum va hotărî El în providenţa Sa. În acest fel, zi de zi ai posibilitatea de a-ţi încredinţa viaţa în mâinile lui Dumnezeu şi viaţa ta va fi modelată și făcută să devină tot mai asemănătoare cu viața Domnului Hristos.
O viaţă trăită în Hristos este caracterizată de pace şi linişte sufletească. Poate că nu vei simţi stări de extaz, dar în sufletul tău se va instaura o încredere statornică, durabilă şi liniştitoare. Speranţa ta nu este în tine, ci în Domnul Hristos. Slăbiciunea ta este unită cu puterea Lui; neştiinţa ta, cu înţelepciunea Lui; lipsa ta de voinţă, cu tenacitatea Lui. Prin urmare, nu trebuie să te bazezi pe tine însuţi, nu trebuie să îngădui ca mintea să-ţi fie absorbită de persoana ta şi de interesele proprii, ci încrede-te în Hristos. Gândeşte-te la iubirea, la frumuseţea şi la desăvârşirea caracterului Său. – Calea către Hristos, p. 70

Luni, 13 decembrie: A căuta la fața omului

Dumnezeu nu recunoaște nicio deosebire pe bază de naționalitate, rasă sau clasă socială. El este Creatorul tuturor oamenilor. Toți oamenii sunt o familie prin faptul că sunt creați de El și toți sunt una prin răscumpărare. Hristos a venit să dărâme orice zid de despărțire, să deschidă curțile templului, pentru ca orice suflet să aibă intrare liberă la Dumnezeu. Dragostea Lui este atât de cuprinzătoare, atât de profundă, atât de deplină, încât pătrunde pretutindeni. Ea îi ridică mai presus de influența lui Satana pe aceia care sunt amăgiți de ispitirile lui și îi așază în apropierea tronului lui Dumnezeu, tron înconjurat de curcubeul făgăduinței. În Hristos nu mai este nici iudeu, nici grec, nici rob, nici slobod. – Profeți și regi, p. 369

Niciodată nu trebuie să fim neprietenoși sau lipsiți de compasiune, mai ales față de cei săraci. Politețea, amabilitatea și compasiunea trebuie manifestate față de toți cei din jur. Favorizarea celor bogați nu-l place lui Dumnezeu și Isus este Cel desconsiderat atunci când copiii Săi în nevoie sunt desconsiderați. Ei nu sunt bogați în bunurile acestei lumi, dar sunt iubiți de El foarte mult. Dumnezeu nu admite distincția dată de rang. Pentru El nu există nicio clasă socială. În ochii Săi, oamenii sunt pur și simplu oameni, buni sau răi. În ziua socotelilor finale, poziția, rangul sau bogăția nu vor schimba cazul nimănui cu nimic. Oamenii vor fi judecați de Dumnezeul care vede totul în funcție de sinceritatea, generozitatea și dragostea lor pentru Hristos.
Hristos a declarat că Evanghelia trebuie predicată celor sărmani. Niciodată adevărul lui Dumnezeu nu primește o înfățișare mai plăcută ca atunci când le este dus celor nevoiași și celor lipsiți. Atunci strălucește Evanghelia cu cea mai mare claritate, luminând coliba țăranului și locuința sărăcăcioasă a muncitorului. Îngerii lui Dumnezeu sunt acolo, iar prezența lor transformă coaja de pâine și cana de apă într-un ospăț. Cei care au fost neglijați și abandonați de lume ajung să fie fii și fiice ale Celui Preaînalt. Înălțați astfel, mai presus de orice poziție pe care o poate da lumea, ei stau în locurile cerești în Hristos Isus. Poate că nu au nicio comoară pământească, dar au găsit mărgăritarul de mare preț. – Sfaturi privind administrarea creștină a vieții, p. 162

Ceea ce Satana sădește în inimă – invidia, gelozia, cearta, vorbirea de rău, nerăbdarea, prejudecata, egoismul, lăcomia și mândria – trebuie dezrădăcinat. Dacă li se permite acestor lucruri rele să rămână în suflet, ele vor aduce roade care îi vor pângări pe mulți. O, cât de mulți cultivă plante otrăvitoare care ucid fructele prețioase ale iubirii și mânjesc sufletul! …
Influențele iubirii au o putere minunată, pentru că sunt divine. Răspunsul dat cu blândețe, care „potolește mânia”, iubirea care „este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate”, dragostea care „acoperă o sumedenie de păcate” – o, dacă am fi dispuși să învățăm lecția, ce putere vindecătoare ar primi în dar viețile noastre! Cum ar fi transformată viața noastră și cum s-ar schimba pământul după chipul cerului și ar fi o pregustare a lui! – My Life Today, p. 179

Marți, 14 decembrie: Blestemat este cel atârnat pe lemn

Noi am călcat Legea lui Dumnezeu și nu putem să fim îndreptăţiţi prin faptele Legii. Cele mai bune eforturi pe care este în stare să le facă omul prin puterile proprii, pentru a împlini cerinţele Legii celei drepte şi sfinte pe care a călcat-o, sunt lipsite de valoare, dar, prin credinţa în Hristos, el poate să ceară neprihănirea Fiului lui Dumnezeu, care este întru totul îndestulătoare. Domnul Hristos a împlinit cerinţele Legii în natura Sa omenească. El a purtat blestemul Legii pentru omul păcătos şi a făcut ispăşire pentru el, aşa încât oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Adevărata credinţă îşi însuşeşte neprihănirea lui Hristos, iar cel păcătos este făcut biruitor împreună cu Hristos. …
Acela care încearcă să ajungă la cer prin propriile fapte de respectare a Legii încearcă o imposibilitate. Omul nu poate să fie mântuit fără ascultare, dar faptele lui nu vin de la el. Hristos este acela care lucrează în el şi voinţa, şi înfăptuirea, după buna Sa plăcere. … Când căutăm să obţinem cerul prin meritele lui Hristos, sufletul progresează. Dacă privim la Isus, Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre, noi putem să creştem în putere şi să înaintăm din biruinţă în biruinţă, pentru că harul lui Dumnezeu a realizat prin Hristos mântuirea noastră deplină. – Solii alese, cartea 1, pp. 363–364

„De aceea și Isus, ca să sfinţească norodul cu însuși sângele Său, a pătimit dincolo de poartă” (Evrei 13:12). Din cauza călcării Legii lui Dumnezeu, Adam și Eva au fost izgoniţi din Grădina Edenului. Domnul Hristos, Înlocuitorul nostru, trebuia să sufere dincolo de hotarele Ierusalimului. El a murit dincolo de poartă, acolo unde erau executaţi tâlharii și ucigașii. Pline de însemnătate sunt aceste cuvinte: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Galateni 3:13). …
… Dumnezeu a îngăduit ca mânia Sa manifestată împotriva păcatului să se abată asupra Fiului Său iubit. Domnul Hristos avea să fie crucificat pentru păcatele oamenilor. Ce suferinţă avea să suporte atunci păcătosul care stăruia în păcat? Toţi cei nepocăiţi și necredincioși vor cunoaște necazul și suferinţa pe care nicio limbă nu le poate exprima. …
Asupra Domnului Hristos, ca înlocuitor și garant al nostru, a fost așezată nelegiuirea noastră, a tuturor. El a fost așezat în rândul celor fărădelege, ca să ne poată răscumpăra de sub condamnarea Legii. Vinovăţia fiecărui urmaș al lui Adam apăsa asupra inimii Sale. Mânia lui Dumnezeu asupra păcatului, manifestarea teribilă a neplăcerii Sale faţă de nelegiuire umpleau inima Fiului Său de groază. În toată viaţa Sa, Domnul Hristos vestise unei lumi căzute vestea cea bună a îndurării și iubirii iertătoare a Tatălui. Tema Sa era mântuirea pentru păcătosul cel mai mare. Dar acum, sub povara teribilă a vinovăţiei ce apăsa asupra Sa, nu putea vedea faţa dătătoare de pace a Tatălui. Retragerea privirii dumnezeiești de la Mântuitorul în această oră a supremei dureri a străpuns inima Sa cu o întristare ce nu va putea niciodată să fie înţeleasă de om. Atât de mare a fost chinul acesta, încât durerea fizică de-abia mai era simţită. – Hristos, Lumina lumii, pp. 741, 743, 753

Miercuri, 15 decembrie: „Un proroc ca tine”

Prin evenimentele de încheiere ale zilei răstignirii, s-a dat din nou dovadă de împlinirea profeţiilor, aducându-se noi mărturii ale dumnezeirii lui Hristos. Când întunericul s-a ridicat de deasupra crucii, după ce strigătul Mântuitorului muribund fusese rostit, de îndată s-a auzit o voce spunând: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27:54).
Aceste cuvinte n-au fost rostite în șoaptă. Toţi ochii s-au îndreptat să vadă de unde vin. Cine vorbise? Era sutașul, ostașul roman. Răbdarea divină a Mântuitorului și moartea Lui subită, cu strigătul biruinţei pe buze, îl impresionaseră pe acest păgân. În trupul acela sfărâmat, zdrobit, atârnând pe cruce, sutașul a recunoscut chipul Fiului lui Dumnezeu. El nu s-a putut abţine să-și mărturisească credinţa. În acest fel se făcea din nou dovada că Răscumpărătorul nostru avea să vadă roadele muncii sufletului Său. Chiar în ziua morţii Sale, trei oameni care se deosebeau foarte mult unul de celălalt și-au declarat credinţa – cel care a comandat garda romană, cel care a purtat crucea Mântuitorului și cel care a murit pe cruce alături de El. – Hristos, Lumina lumii, p. 770

Dumnezeu cere desăvârșire morală în toate. Ca ispravnici ai lui Dumnezeu, aceia cărora le-au fost date lumină și ocazii ar trebui să aibă ca țintă desăvârșirea și niciodată, niciodată să nu coboare standardul neprihănirii, pentru a se adapta tendințelor rele moștenite sau cultivate. Hristos a luat asupra Sa natura noastră omenească și a trăit o viață ca a noastră, ca să ne arate că putem ajunge ca El, dacă ne împărtășim de natura divină. Noi putem fi sfinți așa cum Hristos a fost sfânt în natura omenească. De ce există în lume atât de mulți oameni neplăcuți? Pentru că nu bănuiesc că purtarea lor dezagreabilă și vorbirea aspră și nepoliticoasă este rodul unei inimi nesfințite.
Parfumul iubirii noastre față de ceilalți oameni descoperă de fapt iubirea noastră pentru Dumnezeu. Răbdarea în slujire aduce pace sufletului. Bunăstarea lui Israel este susținută prin lucrătorii smeriți, harnici și credincioși. Dumnezeu îl susține și îl întărește pe cel care este dispus să învețe de la Hristos. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 32 (24 ian.)

Deși cerințele Legii lui Dumnezeu trebuie să-i fie prezentate lumii, să nu uităm că iubirea, iubirea lui Hristos, este singura putere capabilă să sensibilizeze inima și să conducă la ascultare.
Toate marile adevăruri ale Scripturii își au centrul în Hristos și, dacă sunt înțelese corect, toate conduc la El. Domnul Hristos să fie prezentat ca fiind Alfa și Omega, începutul și sfârșitul marelui plan de mântuire. Prezentați-le oamenilor subiecte care să le întărească încrederea în Dumnezeu și în Cuvântul Său și îndrumați-i să cerceteze personal învățăturile lui. Pe măsură ce înaintează pas cu pas în studiul Bibliei, ei vor fi pregătiți tot mai bine să prețuiască frumusețea și armonia adevărurilor ei valoroase. – Evanghelizare, pp. 484–485

Joi, 16 decembrie: Un lucru de temut

Nu va mai fi mult până când furtuna care stă să izbucnească va veni asupra lumii care este atât de adormită în păcat. Cine va fi în stare să stea în picioare când pământul se va clătina încoace și încolo ca un om beat, când cerurile vor fi zguduite și ziua cea mare a Domnului va veni? …
Mielul a cărui mânie va fi grozavă asupra celor care au disprețuit harul Său, va fi har, neprihănire, iubire și binecuvântare pentru cei care L-au primit. Stâlpul de nor, care era întunecat, aducând spaimă și amenințarea mâniei răzbunătoare asupra egiptenilor, era un stâlp de foc plin de strălucire pentru copiii lui Dumnezeu. La fel se va întâmpla și cu copiii lui Dumnezeu în aceste zile de pe urmă. Lumina și slava lui Dumnezeu care strălucesc peste poporul ce păzește poruncile sunt întunecime neagră pentru cei necredincioși. Ei văd ce lucru teribil este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu.
Brațul întins și plin de putere ca să-i mântuiască pe toți cei care vin la El, este plin de tărie și în executarea sentinței asupra acelora care nu au vrut să vină la El și să aibă viață. … Pentru toți cei care au păzit poruncile Sale, Dumnezeu a pregătit un scut și un adăpost sigur până ce va trece mânia. – That I May Know Him, p. 356

Este privilegiul nostru să mergem la Domnul Hristos, să fim eliberaţi de păcat şi să stăm în faţa Legii lui Dumnezeu fără a simţi ruşine sau remuşcări. „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:1).
De aici înainte, tu nu îţi mai aparţii, pentru că ai fost cumpărat cu un preţ. „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi…, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:18,19). Prin acest simplu act al credinţei în Dumnezeu, Duhul Sfânt a dat naştere unei vieţi noi în inima ta. Eşti asemenea unui copil născut în familia lui Dumnezeu şi El te iubeşte aşa cum Îl iubeşte pe Fiul Său. – Calea către Hristos, pp. 51–52

Dacă păcătoșii ar putea fi aduși să privească la cruce cu o inimă deschisă, dacă ei ar putea dobândi o imagine deplină a Mântuitorului răstignit, atunci ei ar putea înțelege profunzimile îndurării lui Dumnezeu și păcătoșenia păcatului. …
Când, stând la piciorul crucii privește în sus la Acela care a murit pentru a-l salva, păcătosul este plin de o bucurie nespusă, căci păcatele îi sunt iertate. Îngenunchind în credință la cruce, el ajunge în locul cel mai înalt la care poate ajunge omul. …
Când citești făgăduințele Lui, adu-ți aminte că ele sunt expresia iubirii și a milei Sale nemărginite. Da! Nu trebuie decât să crezi că Dumnezeu este sprijinul tău. El dorește să restabilească în om chipul Său moral. Cu cât te vei apropia mai mult de El, mărturisindu-ți păcatele și pocăindu-te, El va veni mai aproape de tine cu mila și cu iertarea Sa. – The Faith I Live By, p. 103

Vineri, 17 decembrie

Studiu suplimentar
Fii și fiice ale lui Dumnezeu, „El ştie cum trebuie să ne ajute atunci când suntem ispitiţi” (18 ian.).