[joi, 18 noiembrie] O chestiune de închinare

 

 

Un aspect esențial legat de relația de legământ dintre Domnul și Israel a fost închinarea. Faptul că israeliții erau singura națiune care se închina la adevăratul Dumnezeu îi făcea diferiți de restul lumii din jurul lor, în contrast cu zeii și cu zeițele false ale lumii păgâne, care, în realitate, nu erau nicidecum dumnezei. „Să știți dar că Eu sunt Dumnezeu și că nu este alt dumnezeu afară de Mine” (Deuteronomul 32:39).

 

6. Care este avertizarea comună în aceste versete? De ce era ea esențială pentru poporul Israel?

 

Deuteronomul 4:19

„Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer şi văzând Soarele, Luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti, căci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg”.

 

Deuteronomul 8:19

„Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veţi pieri”.

 

Deuteronomul 11:16

„ Vedeţi să nu vi se amăgească inima şi să vă abateţi ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor”.

 

Deuteronomul 30:17

„Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti”.

 

Cu mii de ani în urmă, la fel ca în zilele noastre, copiii lui Dumnezeu au trăit într-o cultură și într-un mediu care, în majoritatea cazurilor, aveau standarde, tradiții și concepte care erau în conflict cu credința lor. Astfel, poporul lui Dumnezeu trebuie să fie mereu în gardă, ca nu cumva căile, idolii și „dumnezeii” lumii să devină și obiecte ale închinării lor.

 

Dumnezeul nostru este un „Dumnezeu gelos” (Deuteronomul 4:24; 5:9; 6:15) și doar El, în calitate de Creator și de Răscumpărător, este demn de închinarea noastră. Nici aici nu există cale de mijloc: noi fie ne închinăm Domnului, care aduce viață, bine și binecuvântări, fie ne închinăm oricărui alt dumnezeu, care aduce rău, blesteme și moarte.

 

7. Citește Apocalipsa 13:1-15 și concentrează-te asupra modului în care este prezentată închinarea aici. Apoi, pune în contrast  nomul (și în toată Scriptura, de fapt) cu privire la închinarea falsă?

 

Apocalipsa 13:1-15

„Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă. 2 Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. 3 Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. 4 Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?” 5 I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. 6 Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. 7 I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. 8 Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat. 9 Cine are urechi să audă! 10 Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor. 11 Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. 12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13 Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. 14 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. 15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei”.

 

Apocalipsa 14:6-12

„6 Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” 8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” 9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! 12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

 

Oricât de diferit este contextul, problema este aceeași: se vor închina oamenii la adevăratul Dumnezeu și vor avea viață, sau vor ceda presiunii (fie aceasta evidentă sau subtilă) de a renunța la supunerea lor față de El și se vor confrunta cu moartea? În cele din urmă, răspunsul se găsește în fiecare inimă în parte. Dumnezeu nu i-a forțat pe israeliții din vechime să-L urmeze și nu ne va forța nici pe noi. Așa cum vedem în Apocalipsa 13, fiara și icoana ei vor folosi forța. Dumnezeu, prin contrast, lucrează prin dragoste.

 

Cum putem fi siguri că, nici măcar într-un mod subtil, nu renunțăm la supunerea noastră față de Isus pentru vreun alt dumnezeu?

 

 

Post-ul [joi, 18 noiembrie] O chestiune de închinare apare prima dată în Studiu Biblic.