[duminică, 14 noiembrie] Blestemarea smochinului neroditor

Text de studiu: Marcu 11:11-14

Isus mergea către Ierusalim călare pe mânzul unei măgărițe. Împreună cu El erau mii de oameni care călătoreau spre Ierusalim și strigau laude. Liderii religioși din oraș nu reușiseră să îi oprească pe Muntele Măslinilor. În timp ce acei lideri se certau unii cu alții și cu poporul, Isus și ucenicii Săi au continuat în liniște drumul către Ierusalim.

Ei au mers la templu unde, de obicei, erau mulți oameni la închinare. Dar cei care ar fi putut fi acolo se alăturaseră mulțimii de pe Muntele Măslinilor. Așa că Isus a privit în templu și apoi a mers cu ucenicii Săi înapoi în Betania, probabil la Lazăr acasă. Mulțimea de oameni a sosit în cele din urmă de pe munte pentru a-L încorona ca rege, dar, desigur, ei nu L-au putut găsi. Marcu 11:11

Acea duminică fusese o zi interesantă pentru toată lumea. Dar noaptea aceea, în timp ce alții dormeau, Isus a petrecut-o în rugăciune. Știa că întâmplările din acea zi îi făcuseră pe liderii religioși atât de furioși, încât erau mai hotărâți ca niciodată să-L omoare. Avea să se întâmple asta peste cinci zile, chiar la momentul la care mielul de Paști urma să fie sacrificat.

Isus avea multe de făcut în acele cinci zile rămase. Probabil că, în Betania, S-a rugat toată noaptea aceea de duminică. Luni dimineața, El și ucenicii Săi au pornit înapoi către templul din Ierusalim. Dar, după ce au mâncat puțin sau chiar deloc la micul dejun, lui Isus I S-a făcut foame. Privind mai departe, a văzut o livadă de smochini. Toți pomii erau încă goi, cu excepția unuia care avea deja frunze. Asta ar fi trebuit să însemne că Isus își putea potoli foamea, pentru că smochinii produc smochine înainte de a înfrunzi. Dar ce a găsit Isus și ce a spus despre aceasta? Versetele 12-14

Aplicație: Povestea din livada de smochini a fost într-adevăr o „pildă vie” cu o semnificație foarte importantă. O vom studia mai târziu în acestă săptămână.