[duminică, 7 noiembrie] Călătorind spre Betania

Curând după minunea prin care Isus i-a redat vederea lui Bartimeu, oamenii au părăsit Ierihonul și au început călătoria pe drumul abrupt spre Ierusalim. Cele două orașe sunt la o distanță de doar 15 km unul față de altul, dar Ierusalimul este așezat cu aproximativ 1000 de metri mai sus decât Ierihonul.

Această mare diferență de înălțime este ceea ce face drumul atât de abrupt. Este într-adevăr „spre în sus” aproape tot drumul (Luca 19:28). Probabil că nu au mers foarte repede. De asemenea, e posibil că s-au și oprit să se odihnească de câteva ori pe drum. Probabil că Isus a continuat să îi învețe în momentele în care se opreau pentru odihnă (Luca 19:11). Călătoria pe acest drum i-a dus mai întâi în Betania, care era un mic sat așezat pe coasta de est a Muntelui Măslinilor. Acolo locuiau Lazăr și surorile lui, așa că Isus S-a oprit acolo. Așa făcea de obicei când ajungea în Betania, rămânea cu acei prieteni dragi peste Sabat. Cu doar câteva săptămâni înainte, îl înviase pe Lazăr. (Ioan 11:38-44). Ceilalți oameni au mers mai departe spre Ierusalim, care era la aproximativ 3 km de Betania. Mulți dintre acei oameni voiau să ajungă acolo mai devreme, deoarece, pentru a putea mânca la Sărbătoarea Paștelui, era nevoie să treacă fiecare prin ceremonialul de purificare. Ioan 11:55

Ajungând în cetate, ei au spus că Isus era în Betania și avea să vină la Ierusalim după Sabat. Aceasta i-a entuziasmat pe oameni și mulți s-au grăbit să meargă să-L vadă în Betania. Unii voiau doar să-l audă pe Lazăr povestind lucrurile minunate pe care le văzuse în timp ce fusese mort timp de patru zile. Dar el nu le putea spune nimic despre asta. De ce? Eclesiastul 9:5,6

Aplicație: Deseori auzim oameni care susțin că cei care au fost buni, după ce mor, merg în cer. Amintiște-ți versetul de mai sus și altele asemănătoare. Lazăr era un om bun, dar el nu a mers în cer când a murit. Nici alții.