[joi, 19 august] Odihnă și nu numai

 

 

Dumnezeu știe că toată cursa aceea l-a obosit pe Ilie. El știe că, mai mult decât oboseala fizică, Ilie este obosit emoțional și duce cu el o uriașă încărcătură de vină. Așa cum Isus avea să facă în dreptul slăbănogului mulți ani mai târziu, Dumnezeu șterge totul cu buretele și îi oferă lui Ilie odihnă. În sfârșit, el poate cu adevărat să doarmă și să se învioreze.

 

Ne-am aștepta ca acesta să fie sfârșitul relatării, dar nu este. Odihna lui Dumnezeu nu este un eveniment care se întâmplă o singură dată. Intrarea în odihna lui Dumnezeu are de-a face cu vindecarea – cu dezvățarea încet-încet de tiparele de gândire negative și de obiceiurile distructive. Dumnezeu nu realizează vindecarea pe fugă.

 

7. Unde merge Ilie acum și de ce?

 

1 Împărați 19:5-8

„5 S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.” 6 El s-a uitat şi, la căpătâiul lui, erau o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou. 7 Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.” 8 El s-a sculat, a mâncat şi a băut şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb”.

 

După ce se odihnește, Ilie aleargă din nou. Dar, de data aceasta, Dumnezeu îi reorientează alergarea. El știe că viața într-o lume păcătoasă poate și chiar va aduce depresie. El înțelege impulsul nostru de a fugi, dar dorește să ne redirecționeze alergarea. În loc de toate mecanismele distructive pe care le încercăm pentru a face față situației, Dumnezeu vrea ca noi să alergăm la El. Și, odată ce începem alergarea spre El, Domnul vrea să ne învețe să ascultăm „susurul blând și subțire” (1 Împărați 19:12) care ne va da odihnă.

 

Ilie nu mai are energie să se ridice singur și să întreprindă călătoria pentru a-L întâlni pe Dumnezeu. Dumnezeu îi dă putere pentru a ajunge la întâlnire și îi promite un mâine mai bun.

 

În timp ce se așază sub un ienupăr și își dorește să moară, Ilie crede că zilele cele mai bune din viața lui s-au încheiat.

 

8. Ce mai era încă rezervat pentru Ilie?

 

1 Împărați 19:15,16

„15 Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc şi, când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. 16 Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău”.

 

2 Împărați 2:11

„Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt”.

 

Dumnezeu știa că zilele mai bune se aflau încă în fața lui Ilie. Pentru profet, vindecarea avea să vină pe măsură ce învăța să-și potrivească viața după ritmul lui Dumnezeu și să accepte odihna Lui. Mai erau încă împărați de uns și un succesor de ales. Dumnezeu știa deja despre Elisei, care avea să devină la fel de apropiat de Ilie ca un fiu. Dumnezeu știa că, prin credință, Ilie avea să coboare foc din cer (2 Împărați 1:10). Ilie nu avea să aibă parte de o moarte disperată sub un ienupăr, ci de un car de foc ce avea să-l ducă spre odihna cerească.

 

Ce putem învăța din istoria lui Ilie despre motivul pentru care trebuie să ne străduim să nu renunțăm, indiferent cât de rău ne simțim?

 

 

Post-ul [joi, 19 august] Odihnă și nu numai apare prima dată în Studiu Biblic.