[Vineri] Un gând de încheiere

O caracteristică a unui bun administrator spiritual este și asumarea responsabilității individuale.

„Scopul dintotdeauna al lui Satana a fost acela de a întoarce mintea oamenilor de la Isus către om şi de a nimici responsabilitatea individuală. Satana nu a reuşit să-şi atingă acest scop când L-a ispitit pe Fiul lui Dumnezeu, dar a avut mai mult succes atunci când s-a îndreptat către oamenii căzuţi. Creştinismul a devenit corupt.” – Ellen G. White, Scrieri timpurii, ed. 2015, p. 242

Când Hristos ocupă primul loc în viaţa noastră, suntem receptivi la îndrumările Sale. Atunci vom fi credincioşi, loiali, ascultători, vom avea o conştiinţă curată, vom fi demni de încredere şi responsabili. În felul acesta vom deveni desăvârşiţi, cu ajutorul lui Dumnezeu (Psalmii 139:23,24).

Responsabilitatea individuală este un principiu biblic. Cât a trăit pe pământ, Isus a dat socoteală personal înaintea Tatălui (Ioan 8:28). Noi suntem răspunzători de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl rostim (Matei 12:36). „Cui i s-a dat mult i se va cere mult” (Luca 12:48). Dar cel mai mare obstacol în calea responsabilităţii individuale îl constituie tendinţa de a transfera responsabilitatea asupra altuia. „Să nu uităm că nu este proprietatea noastră ceea ne-a fost încredinţat ca să investim. Dacă ar fi aşa, am putea pretinde putere fără limite, am putea să transferăm responsabilitatea noastră asupra altora şi să lăsăm în seama lor obligaţiile noastre de administratori. Dar lucrul acesta nu se poate face, deoarece Domnul ne-a făcut în mod individual administratori ai bunurilor Sale.” – Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 7, ed. 2017, p. 143