[sabat] După Eden

Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. 1 Tesaloniceni 2:4

Cea dintâi ocupaţie a lui Adam şi a Evei a fost „administrarea” bunurilor lui Dumnezeu. Obligaţia lor era să aibă grijă de grădină şi de tot ce fusese creat, să se bucure de toate şi să le stăpânească (Geneza 2:15), dar nu ca proprietari, ci doar ca administratori.

Săptămâna aceasta vom vedea în ce constă aceasta după căderea în păcat, după alungarea lor din Eden. Şi noi suntem administratori astăzi, însă ne desfăşurăm activitatea într-un mediu foarte diferit de mediul iniţial în care au trăit Adam şi Eva.

Cum definim administrarea bunurilor lui Dumnezeu? Câteva personaje biblice ilustrează acest concept prin viaţa lor. De asemenea, câteva texte biblice ne oferă lămuriri. Când devenim administratorii lui Dumnezeu, nu ne mai concentrăm atenţia asupra lumii şi asupra valorilor materiale, ci asupra Creatorului şi asupra lucrării Sale. Dumnezeu ne încredinţează şi nouă, la fel cum le-a încredinţat lui Adam şi Evei, nişte responsabilităţi sfinte. Activitatea noastră este totuşi diferită pentru că, pe lângă responsabilitatea de a îngriji de lumea materială, avem în grijă şi adevăruri spirituale.