Poezia studiului 13

Profeția înnoirii

 

Isaia cap. 62-66; Matei 28,19; Fapte 26,20; Galateni 3,28; Coloseni 3,11; 1 Timotei 3,16.

 

În istorie, creștine, vezi cum Dumnezeu lucrează,

Către El întoarce-ți fața pocăinței și veghează,

Ochii minți-n profeție ți-i cufundă, să-nțeleagă

Că iubirea Celui Veșnic ți s-a oferit întreagă!

 

El, zdrobind în teascul jertfei tot păcatul răzvrătirii,

A croit credinței, drumul spre cetatea mântuirii,

Rezidind Ierusalimul inimii cu bucurie,

Așezându-și adevărul pe-a iertării temelie.

 

Credinciosul care-i cere ocrotirea Lui de Tată,

În a vremilor vâltoare nu e singur niciodată,

Fiindcă dragostea divină este foc de izbăvire

Și mânia dreptei Sale, flacără de-nveșnicire.

 

Azi, ridică-te, creștine, plin de râvnă și vestește:

„Profeția înnoirii, în curând se împlinește!

Sabatele veșniciei pe un nou pământ coboară,

Cerul, sanctuar de slavă-n osanale-l împresoară!”

 

Încă-i har, Isus așteaptă și prin profeții vorbește.

Din religia de forme, azi, creștine, te trezește,

Pune-n candela slujirii adevărul Celui Veșnic,

Să-ți păstreze, până vine, hristica-I lumină-n sfeșnic!

 

Cornel Mafteiu

București, 23.03.2021