Poezia studiului 12
În mâna Celui Veșnic
Geneza 3,8; 12,2.3; Isaia cap. 49-61; Luca 4,16-21; Romani 3,20-24.
Când îmbraci neascultarea, piere slava Celui Sfânt,
Frunzele ascunzătorii le faci zid nelegiuit
Și te tângui că, degeaba, te-ai rugat și ai postit;
Totuși, Domnul îți oferă al iertării Lui veșmânt.
Nici un zeu, din gheara morții nu te poate mântui,
Însă, mâna Domnului veghează orice gând creștin,
Dar ținută-i la distanță de al faptelor venin
Până când în pocăință eul ți-l vei mistui.
Uns cu harul îndurării s-a-întrupat Isus Hristos,
Ochii, inima zdrobită ridicându-ți din pământ,
Să-ți aducă bucuriei și-al credinței legământ,
Să te-îmbrace în lumina unui trai armonios.
Strălucirea feței fie-ți terebinț neprihănit,
Veste bună printre semeni despre Cel ce va veni,
Un Ierusalim de inimi în mireasă-a-împodobi
Pentru ospățul iubirii drept și fără de sfârșit!
Cornel Mafteiu
București, 18.03.2021
