Poezia studiului 4
Mărturia credinței
Lev. 20.27; Deut. 18.9-14; 2 Împ. 15,29-30; 16,7-18; 1 Cron. 5,6.26; 2 Cron. 28,20-25; Is. 7,14-25; 8.
Când frica-ți zdrobește credința
Și-mbraci idolatru credința,
Te-ntreabă, azi, Domnul, creștine,
Dorind să te-ntoarcă la Sine:
„Cum crezi c-ai să stingi vâlvătaie,
Zidindu-ți altare de paie?”
Când spargi toate vasele rugii,
Tu chemi mărăcinii și rugii
Să-ți umple câmpia și via
Și-n inimă idolatria;
Jertfindu-ți credința pe dealuri
Te îneacă războinice valuri!
Când ușa spre templul iertării
Legată-i cu lanțul uitării
Și-alergi către falsa-nchinare,
Să capeți un strop de-ndurare,
Primești doar o grea pustiire,
Căci fugi de cereasca iubire!
Profetic, azi, Domnul îți spune,
Că templul credinței rămâne,
Cât har de smântână și miere
Din inimi curate nu piere
Și-a candelei vieții lumină
Te duce spre casa divină.
Când palma încrederii prinde
Iubirea pe care i-o-ntinde
Din ceruri, Părintele veșnic,
Se-aprinde lumina în sfeșnic,
Pe calea prin cruce deschisă
Spre Țara de Domnul promisă!
Cornel Mafteiu
București, 21.01.2021