Poezia studiului 4

Mărturia credinței

 

Lev. 20.27; Deut. 18.9-14; 2 Împ. 15,29-30; 16,7-18; 1 Cron. 5,6.26; 2 Cron. 28,20-25; Is. 7,14-25; 8.

 

Când frica-ți zdrobește credința

Și-mbraci idolatru credința,

Te-ntreabă, azi, Domnul, creștine,

Dorind să te-ntoarcă la Sine:

„Cum crezi c-ai să stingi vâlvătaie,

Zidindu-ți altare de paie?”

 

Când spargi toate vasele rugii,

Tu chemi mărăcinii și rugii

Să-ți umple câmpia și via

Și-n inimă idolatria;

Jertfindu-ți credința pe dealuri

Te îneacă războinice valuri!

 

Când ușa spre templul iertării

Legată-i cu lanțul uitării

Și-alergi către falsa-nchinare,

Să capeți un strop de-ndurare,

Primești doar o grea pustiire,

Căci fugi de cereasca iubire!

 

Profetic, azi, Domnul îți spune,

Că templul credinței rămâne,

Cât har de smântână și miere

Din inimi curate nu piere

Și-a candelei vieții lumină

Te duce spre casa divină.

 

Când palma încrederii prinde

Iubirea pe care i-o-ntinde

Din ceruri, Părintele veșnic,

Se-aprinde lumina în sfeșnic,

Pe calea prin cruce deschisă

Spre Țara de Domnul promisă!

 

Cornel Mafteiu

București, 21.01.2021