Poezia studiului 3
Credința – ancora veșniciei
2 Împ. 15,37.38; 16,5-9; 2 Cron. 28,16; Is. 7,1-14.
Vrăjmașul credinței tot fumegă-ntruna,
Din cozi de tăciuni împletindu-și cununa…
Dar Domnul te cheamă în oaza-i de pace
Când frica-i stăpână și inima-ți zace.
Un semn doar să-i ceri, Dumnezeu te invită,
Să-ți vindece-ndată credința rănită…
Dar vorba-ți pioasă e groapa în care
Pui șansa credinței de-a sta în picioare.
Profetic, prin Duhul, azi, Domnul îți spune:
„De crezi, tu, piciorul pe stîncă-l vei pune!
Nu-ți da bogăția de miere și lapte
Pe seci alianțe de gânduri și fapte!
Vrăjmașul plătit să te apere, poate,
Dar vine, apoi, peste tine-n cetate;
De-aceea, un semn am să dau omenirii:
Fecioara va naște-ntruparea iubirii!”
Ahaz cel de-atunci poate fii, azi, oricine
Se-ncrede în oameni și nu-n Cel ce vine
Ca Emanuel, semn de foc și iertare!
Credința, atunci, te va ține-n picioare!
Cornel Mafteiu
București, 13.01.2021
