Comentarii inspirate (st. 7)
Răspândirea Cuvântului
Sabat după-amiază, 8 august
Oamenii au fost neobosiți în eforturile lor de a întuneca înțelesul clar și simplu al Scripturilor și a face ca mărturia lor să se contrazică, dar, asemenea curcubeului peste adâncimile întunecate, Cuvântul lui Dumnezeu a rezistat furtunilor care îl amenințau cu distrugerea. Așa cum o mină are ascunse în adâncuri filoane bogate de aur și argint și toți cei care vor să-i descopere rezervele prețioase trebuie să sape, tot astfel Sfintele Scripturi au tezaurele adevărului care sunt descoperite numai cercetătorului stăruitor, umil și care se roagă. Dumnezeu a intenționat ca Biblia să fie o carte de învățătură pentru toți oamenii, în copilărie, tinerețe și maturitate, și să fie studiată în orice vreme. El a dat Cuvântul Său oamenilor ca pe o descoperire a Sa. Orice adevăr nou descoperit este o dezvăluire proaspătă a caracterului Autorului său. Studiul Scripturilor este mijlocul divin rânduit să-i aducă pe oameni într-o legătură mai strânsă cu Creatorul lor și să le dea o cunoaștere mai deslușită a voinței Sale. Ea este mijlocul de comunicare dintre Dumnezeu și om. – Tragedia veacurilor, p. 69
După cum planta își înfige rădăcinile în pământ, tot așa și noi trebuie să fim bine înrădăcinați în Hristos. Așa cum planta primește razele soarelui, roua și ploaia, tot astfel trebuie să ne deschidem și noi inima pentru a primi Duhul Sfânt. „«Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu» – zice Domnul oștirilor” (Zaharia 4:6). Dacă ne păstrăm gândurile îndreptate spre Domnul Hristos, El „va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!” (Osea 6:3). El va răsări peste noi ca Soarele Neprihănirii „și tămăduirea va fi sub aripile Lui” (Maleahi 4:2). Iar noi vom „înflori precum crinul” și „iarăși vo[m] da viață grâului, vo[m] înflori ca via” (Osea 14:5,7). Printr-o dependență continuă de Hristos și prin credința în El ca Mântuitor personal, vom crește în toate privințele în Acela care este Căpetenia noastră. – Parabolele Domnului Hristos, p. 66
Apa la care se referea Domnul Hristos era descoperirea harului Său în Cuvânt. Duhul Său, învățătura Sa constituie un izvor îndestulător pentru fiecare suflet. … În Domnul Hristos este plinătatea unei fericiri nesfârșite. …
Prezența plină de har a lui Hristos în Cuvântul Său vine întotdeauna în întâmpinarea nevoilor sufletului, iar El este reprezentat ca fiind izvorul de apă vie, care înviorează sufletul însetat. Este privilegiul nostru să avem un Mântuitor viu și prezent. El este sursa puterii spirituale puse înăuntrul nostru, iar puterea Sa se va revărsa în afară prin cuvinte și fapte, înviorându-i pe toți cei care se află în sfera noastră de influență și trezind în ei aspirația și dorința după putere și curăție, după sfințenie și pace și după acea bucurie care nu aduce nicio întristare odată cu ea. Acesta este rezultatul locuirii lăuntrice a Mântuitorului. – Comentariile lui Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 5, p. 1134
Duminică, 9 august: Simbolurile Cuvântului lui Dumnezeu
Pe când îi privea pe nuntașii care așteptau sosirea mirelui, Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi parabola celor zece fecioare, ilustrând prin aceasta experiența bisericii din timpul imediat înaintea celei de a doua veniri.
Cele două categorii de fecioare reprezintă două clase de creștini care declară că Îl așteaptă pe Domnul lor. Ei sunt reprezentați prin niște fecioare, deoarece mărturisirea lor de credință este curată. Lămpile din parabolă reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul spune: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Psalmii 119:105). Untdelemnul este un simbol al Duhului Sfânt. – Parabolele Domnului Hristos, p. 406
Încă de la căderea omului, Domnul Hristos a fost fără încetare Descoperitorul adevărului pentru lume. Prin El, oamenilor le este transmisă sămânța nepieritoare – „Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac” (1 Petru 1:23). Domnul Hristos a început să semene sămânța Evangheliei odată cu prima făgăduință adresată în Eden primilor oameni, după căderea în păcat. Dar parabola semănătorului se aplică îndeosebi la activitatea pe care a desfășurat-o în mod personal în mijlocul oamenilor și la lucrarea pe care a realizat-o când a fost pe pământ.
Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare sămânță conține în ea însăși un principiu germinativ. În sămânță este ascunsă viața plantei. Tot așa, în Cuvântul lui Dumnezeu există viață. Domnul Hristos spune: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață” (Ioan 6:63). „Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică” (Ioan 5:24). În fiecare poruncă și în fiecare făgăduință a Cuvântului lui Dumnezeu se află însăși viața lui Dumnezeu, puterea prin care porunca poate fi ascultată și prin care se împlinește făgăduința. Cel ce primește Cuvântul prin credință primește însăși viața și caracterul lui Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, pp. 37–38
„Nu este cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?” (Ieremia 23:29)
Se poate să fie nevoie să se lucreze mult la clădirea caracterului tău, pentru că ești o piatră neprelucrată, care trebuie să fie tăiată și șlefuită înainte de a fi potrivită să ocupe un loc în Templul lui Dumnezeu. Nu trebuie să fii surprins dacă Dumnezeu îndepărtează defectele din caracterul tău lucrând cu ciocanul și cu dalta, până ce vei fi pregătit să ocupi locul care ți-a fost pregătit. Niciun om nu poate să facă lucrarea aceasta. Ea poate fi făcută numai de Dumnezeu. Și fii sigur că El nu va da nicio lovitură fără folos. Fiecare lovitură a Lui este dată cu iubire, pentru binele tău veșnic și pentru fericirea ta. El cunoaște slăbiciunile tale și lucrează pentru a reface, nu pentru a distruge.
Sărmanului suflet sleit de puteri, care s-a săturat să se uite la oameni numai ca să fie înșelat și apoi uitat, Hristos îi spune: „… Numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine” (Isaia 27:5). – Astăzi cu Dumnezeu, p. 23 (15 ianuarie)
Luni, 10 august: Puterea creatoare a Cuvântului
Lumea materială este sub stăpânirea lui Dumnezeu. Natura este supusă legilor care guvernează întreaga fire. Totul rostește și face voia lui Dumnezeu. Norii, ploaia, roua, lumina soarelui, ploile torențiale, vântul, furtunile, toate sunt sub supravegherea lui Dumnezeu și sunt supuse Aceluia care le folosește. Firicelul de iarbă își face loc prin pământ, întâi un fir verde, apoi spic, iar la urmă bob deplin în spic. Domnul folosește acestea toate ca pe slujitori ai Săi supuși, pentru a face voia Sa. Fructul se vede mai întâi în bobocul de floare, în care se află viitoarea pară, piersică, viitorul măr și Domnul face să se dezvolte fiecare la timpul potrivit, pentru că ele nu se împotrivesc lucrării Sale.
Aceeași energie creatoare care a adus lumea la existență este încă la lucru în susținerea universului și continuarea activității în natură. Mâna lui Dumnezeu conduce planetele și mersul lor ordonat prin univers. Nu prin putere proprie își continuă, an de an, Pământul mișcarea în jurul Soarelui și produce tot ce ne dăruiește. Cuvântul lui Dumnezeu controlează elementele naturii. – Lift Him Up, pp. 66–67
Aceia care au o adevărată cunoaştere a lui Dumnezeu nu vor ajunge să fie atât de îndrăgostiţi de legile materiei sau de lucrurile din natură, încât să treacă cu vederea sau să refuze să recunoască lucrarea continuă a lui Dumnezeu în natură. Natura nu este Dumnezeu, nici nu a fost vreodată Dumnezeu. Glasul naturii mărturiseşte despre Dumnezeu, dar natura nu este Dumnezeu. Pentru că El a creat lumea, ea mărturiseşte pur şi simplu despre puterea Lui. Divinitatea este Autorul naturii. În ea însăşi, lumea naturii nu are nicio putere, în afară de puterea pe care i-o furnizează Dumnezeu. Există un Dumnezeu personal – Tatăl; există un Hristos personal – Fiul. …
Psalmistul spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit” (Psalmii 19:1-3). Unii pot să presupună că aceste lucruri măreţe din lumea naturii sunt Dumnezeu. Ele nu sunt Dumnezeu. Toate aceste lucruri minunate de pe cer nu fac altceva decât lucrarea care le-a fost rânduită. Ele sunt mijloacele de care Se foloseşte Domnul. Dumnezeu este Supraveghetorul, precum şi Creatorul tuturor lucrurilor. Aceeaşi mână care susţine munţii şi îi aşază în poziţia lor conduce planetele în mersul lor tainic în jurul Soarelui. – Solii alese, cartea 1, pp. 293–294
Descoperirea de Sine pe care Dumnezeu ne-a dat-o în Cuvântul Său este pentru studiul nostru. Noi putem să căutăm să înțelegem aceste lucruri, dar nu putem pătrunde dincolo de ce ne este descoperit. … Nimeni să nu își permită să facă speculații cu privire la natura Sa. Aici, tăcerea este elocvență. Acela care este atotcunoscător este mai presus de orice discuție. – The Faith I Live By, p. 40
Marți, 11 august: Beneficiile studierii Cuvântului lui Dumnezeu
Cele zece precepte sfinte rostite de Domnul Hristos pe muntele Sinai au fost descoperirea caracterului lui Dumnezeu, făcând cunoscut lumii faptul că El are autoritate asupra întregii moșteniri omenești. Această Lege a Celor Zece Porunci, Legea celei mai mari iubiri ce poate fi înfăţișată omului, este vocea lui Dumnezeu vorbind din ceruri sufletului, în făgăduinţa: „Să faci aceasta și nu vei ajunge sub stăpânirea și conducerea lui Satana.” Nu este nimic negativ în această lege, deși poate apărea astfel, în ea se spune: FĂ… și VEI TRĂI…
Domnul a dat poruncile Sale sfinte ca să fie un zid de apărare în jurul fiinţelor create de El și cei care se vor feri de stricăciunea apetitului și a poftelor vor putea deveni părtași firii dumnezeiești. – CBAZŞ, vol. 1, p. 1105
Este adevărat că apostolul [Petru] a spus că în Scriptură sunt unele lucruri greu de înțeles. Așa este. Și dacă nu ar fi aceste subiecte dificile, care sunt greu de înțeles, scepticul care pretinde că Dumnezeu ne-a dat descoperiri care nu pot fi înțelese, ei bine, vă spun că scepticul ar găsi alte motive de îndoială. Dumnezeul Infinit este cu mult mai presus decât noi, de aceea este cu neputință pentru om să înțeleagă tainele Dumnezeirii.
Îngerii lui Dumnezeu au privit cu uimire la Hristos care a luat asupra Sa chip de om și, în smerenie, a unit divinitatea Sa cu omenescul pentru a putea sluji în favoarea omului căzut. Pentru îngerii cerului aceasta este o minune. Dumnezeu ne-a spus că El a făcut lucrul acesta și noi trebuie să acceptăm Cuvântul lui Dumnezeu exact așa cum este scris. – Comentariile lui Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 7, p. 919
Încă de copil, Timotei cunoscuse Scripturile. Religia era atmosfera familiei în care a crescut. Evlavia din viața de acasă era… curată, sensibilă și necoruptă de false sentimentalisme. … Cuvântul lui Dumnezeu era pentru Timotei regula după care se conducea. El a primit învățătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo. Și puterea spirituală a acestor lecții l-a păstrat curat în vorbire și liber de orice sentiment corupător. Cei care l-au instruit acasă au conlucrat cu Dumnezeu în educarea acestui tânăr ca să poată purta poverile care aveau să fie puse pe umerii lui de la o vârstă fragedă. Lecțiile din Biblie au o influență morală și religioasă deosebită asupra caracterului atunci când sunt aplicate în viața de zi cu zi. Timotei a învățat aceste lecții și le-a pus în practică. El nu a avut talente speciale uimitoare, dar lucrarea lui a fost valoroasă pentru că și-a folosit capacitățile date de Dumnezeu ca pe niște daruri consacrate slujirii Lui. Cunoașterea înțeleaptă a adevărului și a evlaviei practice l-au făcut să fie un om distins și cu influență. Duhul Sfânt a găsit la Timotei o minte care putea fi modelată pentru a deveni un templu în care El să locuiască. – My Life Today, p. 34
Miercuri, 12 august: Pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu
Hristos ne-a asigurat tot ce avem nevoie pentru a fi puternici. Ne-a dat Spiritul Sfânt, a cărui misiune este să ne amintească toate promisiunile pe care Hristos le-a făcut, că putem avea pace și putem avea sentimentul iertării. Dacă ne vom păstra ochii ațintiți spre Mântuitorul nostru și ne vom încrede în puterea Sa, vom fi umpluți cu un simțământ de siguranță, pentru că îndreptățirea lui Hristos va deveni îndreptățirea noastră. – My Life Today, p. 45
Scripturile trebuie primite ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, nu doar scris, ci și vorbit. …
Așa este cu toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu. Prin ele, El ni Se adresează în mod individual, vorbindu ne atât de direct, ca și cum I-am putea auzi vocea. Chiar prin aceste făgăduințe, Hristos ne transmite harul și puterea Sa. Ele sunt frunze din acel copac care este „pentru vindecarea neamurilor” (Apocalipsa 22:2). Primite, asimilate, ele trebuie să fie tărie de caracter, inspirație și sprijin în viață. Nimic altceva nu poate avea o asemenea putere de vindecare. Nimic în afară de acestea nu poate da curajul și credința care umplu întreaga făptură cu energie vitală. – Divina vindecare, p. 122
Cel ce își predă viața lui Dumnezeu, în servire pentru copiii Săi, este legat de Acela care are toate resursele universului la porunca Sa. Viața sa este legată de viața lui Dumnezeu prin lanțul de aur al făgăduințelor neschimbătoare. Domnul nu-l va lăsa în ceasul suferinței și al strâmtorării. „Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Și, în ceasul strâmtorării finale, cel milostiv va afla scăparea în harul Mântuitorului plin de îndurare și va fi primit în locașurile veșnice. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 24
Prin studiul Scripturilor și rugăciune arzătoare, căutați să obțineți o înțelegere clară a datoriei voastre, apoi împliniți o cu credincioșie. Este esențial să cultivați credincioșia în lucrurile mici, căci, făcând astfel veți dobândi deprinderi de integritate morală necesare unor răspunderi mai mari. … Fiecare eveniment al vieții este foarte important pentru bine sau pentru rău. Mintea are nevoie de antrenament prin probe zilnice pentru a dobândi puterea de a rezista în orice situație dificilă. În zilele de încercare și primejdie, veți avea nevoie să fiți întăriți ca să puteți rămâne tari de partea dreptății, în ciuda oricăror influențe potrivnice.
Domnul Isus consimte să poarte poverile noastre numai dacă ne încredem în El. El spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, lăsați asupra Mea greutățile voastre, aveți încredere că Eu pot face tot ce este cu neputință pentru oameni!” Să ne încredem în El! Îngrijorarea este oarbă și nu poate discerne viitorul. Dar Domnul Isus vede sfârșitul de la început și, în fiecare încercare, El are pregătită o cale de a aduce ușurare. Dacă rămânem în Hristos, putem totul prin El, care ne întărește. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 113 (15 aprilie)
Joi, 13 august: Împărtășește Cuvântul
După învierea Sa, când ucenicii Îl predicau pe Hristos, şi pe El răstignit, autorităţile le-au poruncit să nu mai vorbească şi nici să nu mai înveţe în Numele lui Isus. „Petru şi Ioan le-au zis: «Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.»” Ei au continuat să predice vestea bună a mântuirii prin Hristos, iar puterea lui Dumnezeu dădea mărturie în favoarea acestui mesaj. Bolnavii erau vindecaţi şi mii se adăugau bisericii. „Însă marele-preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa de obşte.”
Dar Dumnezeul cerului, puternicul Conducător al universului, a luat această problemă în mâinile Lui, deoarece împotriva lucrării Sale se luptau oamenii. Le-a arătat clar că există un conducător mai presus de om, a cărui autoritate trebuie să fie respectată. Domnul l-a trimis pe îngerul Său noaptea ca să deschidă uşile închisorii, şi el i-a scos afară pe acei oameni pe care El îi însărcinase să facă lucrarea Sa. Conducătorii le-au spus: „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta?” Dar solul ceresc trimis de Dumnezeu le-a zis: „Duceţi-vă, staţi în templu şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.” – Mărturii, vol. 5, p. 713
Soliile pline de har erau făcute să se potrivească ascultătorilor Lui. [Hristos] Știa „să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare” (Isaia 50:4), căci harul era turnat pe buzele Lui, ca să le poată transmite oamenilor în modul cel mai atrăgător comorile adevărului. El avea tact ca să întâmpine mintea plină de prejudecăți și Își surprindea ascultătorii cu ilustrații prin care le câștiga atenția. Prin imaginație, ajungea la inimă. Ilustrațiile Lui erau luate din lucrurile vieții zilnice și, cu toate că erau simple, aveau în ele un înțeles minunat de adânc. Păsările cerului, crinii de pe câmp, sămânța, păstorul și oile – cu aceste exemple a ilustrat Hristos adevăruri nemuritoare; iar după aceea, ori de câte ori vedeau aceste lucruri ale naturii, ascultătorii Lui își aminteau de cuvintele Sale. Ilustrațiile lui Hristos repetau neîncetat învățăturile Lui. – Hristos, Lumina lumii, p. 254
Dragostea adevărată caută mai întâi onoarea lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor. Aceia care au această iubire nu vor evita adevărul ca să scape de urmările neplăcute ale unei vorbiri lămurite. Când sufletele sunt în pericol, slujitorii lui Dumnezeu nu vor ține seama de eu, ci vor rosti cuvântul pe care li-l dă Dumnezeu să-l rostească, fără să scuze sau să ascundă păcatul. …
Ei trebuie să mustre, să certe, să îndemne, „cu toată blândețea și învățătura” (2 Timotei 4:2). În locul lui Hristos, ei trebuie să lucreze ca ispravnici ai tainelor universului, încurajându-i pe cei ascultători și avertizându-i pe cei neascultători. … Nu trebuie să spună propriile cuvinte, ci cuvintele pe care Cel ce este mai mare decât potentații pământului le-a poruncit să le rostească. – Profeți și regi, pp. 141–142
Vineri, 14 august
Pentru studiu suplimentar:
Harul uimitor al lui Dumnezeu, cap. „Pentru nevoia fiecărei zile” (19 aprilie);
Evanghelizare, cap. „Metode pentru lucrarea biblică!”, pp. 481–486.
