[marți, 28 iulie]

„Omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). Când ne uităm la oameni, e ușor să le observăm greșelile, egoismul, ipocrizia și stilul de viață depravat. Dar Dumnezeu privește în profunzime și știe când ei bâjbâie pe întuneric, în căutarea a ceva mai bun– ceva ce numai Dumnezeu poate oferi. El ne cere nouă, creștinilor, să li-L reprezentăm pe Isus – care e răbdător, tolerant, înțelegător și nu critică.
Citește pasajul de la rubrica Flash.

„Și totuși Ninive, oricât ajunsese de nelegiuită, nu era cu totul pradă răului. Acela care «îi vede pe toți fiii oamenilor» (Psalmii 33:13) și «privește tot ce este de dispreț» în ei (Iov 28:10) a văzut în cetatea aceea pe mulți care doreau ceva mai bun și mai înalt și care, dacă li s-ar fi oferit ocazia să-L cunoască pe Dumnezeul cel viu, ar fi renunțat la faptele lor rele și I s-ar fi închinat. Astfel, în înțelepciunea Sa, Dumnezeu li S-a descoperit într-un mod incontestabil, pentru a-i conduce, dacă era posibil, la pocăință.” (Profeți și regi, p. 265, 266)

De ce crezi că e nevoie pentru ca un necredincios oarecare să „vadă lumina”, să se pocăiască și să-L urmeze pe Isus? În ce fel faptele și atitudinile creștinilor îi îndepărtează pe oameni de Isus?