„Sângele Lui mă acoperă”

În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său. (Efeseni 1:7)

Ascultă ediția audio aici.

În 1944, forțele militare rusești au invadat Germania. Compánia lui Walter Flandera a fost luată prizonieră și dusă într-un lagăr de concentrare rusesc. Era în plină iarnă. Au cunoscut acolo foamea, frigul și frica. Într-o zi, un ofițer a sosit acolo unde se afla Walter și, împărțind grupul în două, a spus: „Cei din dreapta veți fi împușcați mâine dimineață și cei din stânga, mâine după-amiază.” Flandera se afla în grupul celor din stânga. Nimeni nu a putut dormi în acea noapte. Se auzeau plânsete, văicăreli, implorări de iertare, rugăciuni, blasfemii… Flandera păstra tăcerea.

Dimineața, plutonul de execuție era pregătit. Primul grup s-a așezat în șir indian și un ofițer le-a ordonat să alerge pe esplanada înghețată care le stătea în față. Îndată ce au făcut asta, împușcăturile de mitralieră au răsunat până ce niciunul dintre ei nu a rămas în viață. Oribil! Walter Flandera a simțit cum îl cuprindea o teribilă angoasă, și-a amintit de mama lui, de credința pe care i-o inculcase, a încercat să se roage, să își amintească unele texte, a scos din raniță Noul Testament și a căutat cu disperare o consolare. Nimic! „Doamne, ascultă-mă! Nu mi-am adus aminte de Tine. Nu Ți-am fost credincios – a rostit el cu voce întretăiată – dar, dacă mă scapi de la moarte, Îți predau viața mea.” Și, fără să poată termina, a început să plângă, neconsolat.

Câteva ore mai târziu, același pluton de execuție a revenit. Același ordin… Walter a alergat din toate puterile. În urma lui, auzea respirația galopantă a cuiva care alerga la fel ca el. Gloanțele șuierau din toate părțile. Foarte repede un glonț l-a lovit pe omul care alerga în urma lui și, în cădere, acesta l-a trântit la pământ, iar trupul lui a rămas sub cel al muribundului. Sângele a țâșnit din abundență din vena jugulară secționată, scurgându-se peste cele două trupuri întinse la pământ. Walter a observat cum fluidul vâscos îi acoperea corpul. Mitralierele au încetat. Când ofițerul a trecut pe lângă ei pentru a le da lovitura de grație, le-a tras câte un picior și și-a văzut de drum. Walter Flandera era în viață, sub un cadavru! Înainte ca trupurile moarte să fie adunate, Flandera a fugit fără să știe nici cum, nici unde. Apoi și-a respectat promisiunea și, la sfârșitul războiului, și-a terminat studiile și și-a dedicat viața educației creștine, la Colegiul Adventist din Bogenhofen (Germania).

Așa L-a redescoperit Flandera pe Dumnezeul mamei și al copilăriei lui. Dar a mai descoperit ceva, mai concret: că sângele lui Hristos, vărsat pe cruce, ne răscumpără. Să nu uităm astăzi că suntem în viață datorită sângelui lui Hristos.

Cursuri pentru sănătate spirituală SOLASCRIPTURA.RO

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.