Privește dincolo de față! (I)
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. – Romani 8:28
Am avut nevoie de mulţi ani pentru ca, într-un final, să înţeleg Romani 8:28 în sens practic. Ce m-a ajutat cel mai mult să înţeleg acest verset au fost experienţele mele ca soţie de pastor. Această lucrare nu se face pe pat de trandafiri. Deşi sunt şi trandafiri frumoşi în lucrare, nu există trandafiri fără spini. Îmi place mult lucrarea. Chiar o iubesc. Cred că este cel mai nobil lucru pe care l-ar putea face omul în viaţă. Nu îmi place nimic mai mult decât să lucrez pentru Isus.
Astfel că, atunci când am devenit soţie de pastor, după aproape şapte ani de prietenie, am avut certitudinea că asta îmi doream şi am simţit că sunt bine pregătită pentru această călătorie. Cu ochii minţii, puteam vedea fericire şi o viaţă plină de strălucire şi părtăşie. Dar, vai, m-am trezit descoperind că lucrarea nu era deloc ce credeam eu. Era grea, solitară şi uneori rece. Nu vreau să mă înţelegi greşit, căci sunt şi bucurii. Dar pentru acest devoţional am ales să împărtăşesc un fragment din călătoria mea cu speranţa că poate îi va fi de ajutor cuiva.
Bisericile în care am avut privilegiul să slujesc ca soţie de pastor păreau să aibă propriile standarde despre cine şi cum ar trebui să fie o soţie de pastor – cum ar trebui să se poarte şi cum să se îmbrace. Printre „cerinţele” lor era şi faptul că soţia pastorului trebuia să fie solistă, bună vorbitoare în public, muziciană, fire extravertită şi neapărat să aibă copii bine educaţi. Am încercat să le fac pe plac. Pentru mine era important succesul soţului meu. Dar oare eu eram fericită făcând toate aceste lucruri? Fără îndoială că nu. Am fost obligată să port „pălării” pe care le uram, însă am făcut-o de dragul lucrării, dar sacrificiile păreau interminabile. Da, lucrarea avea mulţi spini.
Dar cine este, cu adevărat, soţia pastorului? Eu o văd la fel ca pe oricare altă femeie din biserică, cu aceeaşi nevoie de a fi mântuită. Soţia pastorului nu este magician sau superfemeie, este o fiinţă care îl iubeşte pe Dumnezeu suficient încât să se sacrifice pentru lucrarea de salvare de suflete. Dar ştii ce am descoperit? Şi ea este om. Ceea ce înseamnă că şi ea se poate îmbolnăvi, poate fi tristă, supărată şi fericită.
Mulţi membri ai bisericii par să nu o vadă aşa. Uneori mă întreb dacă nu cumva şi noi, soţiile de pastor, îi ducem pe ceilalţi în eroare, făcându-i să creadă că suntem eroine. Adevărul este că şi noi suntem doar nişte vase sparte, care îşi doresc să fie pregătite pentru casa Olarului şi pentru a fi folosite de El.
Jacqueline Hope HoShing-Clarke
Cursuri pentru sănătate spirituală SOLASCRIPTURA.RO
Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse
Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.
