[luni, 25 mai] Creaţiunea în literatura veche
Arheologii au descoperit texte din Egiptul antic și din Orientul Apropiat care conțin relatări despre creațiune și potop. Acest lucru i-a făcut pe unii să se întrebe dacă relatarea din Geneza nu cumva a fost împrumutată de la aceste culturi sau dacă a depins în vreun fel de ele. Așa să fie?
3. Citeşte Geneza 1-2:4 şi apoi citeşte următorul fragment din Epopeea lui Atra-Hasis. Ce diferenţe poţi observa?
Geneza 1-2:4
”La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. 2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. 6 Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.” 7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. 9 Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. 12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. 14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii 15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. 20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” 21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.” 23 Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. 24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor”. Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. 26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” 27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. 28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” 29 Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră. 30 Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde”. Şi aşa a fost. 31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. 2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse. 4 Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.”
„Când zeii în locul omului/ Au lucrat, au purtat poverile,/ Povara zeilor a fost prea mare,/ Munca prea grea, oboseala prea mare/…” „Fă ca zeița-pântecelui să dea naștere la odrasle,/ Și fă ca omul să poarte povara zeilor!” … „Geshtue, un zeu cu inteligență,/ Pe el l-au ucis în adunarea lor./ Nintu a amestecat lutul/ Cu trupul și cu sângele lui…” – Stephanie Dalley, Myths from Mesopotamia: Creation, the Flood, Gilgamesh and Others, pp. 9, 14–15
Deși există asemănări între aceste relatări (de exemplu, primii oameni au fost făcuți din țărâna pământului), diferențele sunt mult mai evidente.
(1) În Atra-Hasis, omul lucrează pentru zei, ca zeii să se poată odihni. În Geneza, Dumnezeu creează pământul și tot ce este pe el pentru oameni, ca apogeu al creației, și apoi El Se odihnește împreună cu ei. În Geneza, oamenii sunt așezați într-o grădină și invitați să aibă comuniune cu Dumnezeu și să aibă grijă de creația Sa – concept care nu se găsește în Atra-Hasis.
(2) În Atra-Hasis un zeu este ucis și sângele lui este amestecat cu lut pentru a da formă oamenilor. În Geneza, primul Adam este „modelat” personal de Dumnezeu, care suflă în el viață și femeia este „făcută” mai târziu pentru a fi „ajutorul” lui. Dumnezeu nu i-a creat pe Adam și Eva din sângele unui zeu ucis.
(3) Nu există niciun semn care să indice vreun conflict sau violență în relatarea din Geneza, așa cum vedem în poemul Atra-Hasis. Relatarea biblică este sublimă: un Dumnezeu omnipotent îi oferă omenirii un scop demn într-o lume desăvârșită. O diferență radicală care i-a convins pe cercetători că aceste două relatări despre facerea lumii sunt foarte diferite.
Unii au susținut că, de-a lungul veacurilor, relatările despre facerea lumii și potop au fost transmise pe baza a ceea ce s-a întâmplat (de aici și asemănările), dar au fost distorsionate în timp. Dar noi credem că Moise, sub inspirația Duhului Sfânt, a descoperit chiar ce a avut loc.
