[marţi, 11 februarie] Rugăciunea lui Daniel
3. Ce sfat a dat Mântuitorul cu privire la rugăciunea personală?
Matei 6:6
”Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”
4. De ce nu s-a rugat Daniel în tăcere, fără să îl vadă nimeni?
Daniel 6:10
”Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.”
Daniel era un om de stat cu experiență, dar, mai presus de toate, el era slujitorul lui Dumnezeu. Prin urmare, el era un membru din guvern care putea înțelege ce se afla în spatele decretului împăratului. Pentru Darius, decretul era o ocazie de a consolida unitatea în împărăție, dar pentru uneltitori era o strategie de a scăpa de Daniel.
Desigur, cauzele și motivele reale din spatele complotului și-au avut rădăcina în bătălia cosmică dintre Dumnezeu și forțele răului. În acel moment (539 î.Hr.), Daniel primise deja viziunile redate în Daniel 7 (553 î.Hr.) și 8 (551 î.Hr.). Astfel, el a putut înțelege că decretul împărătesc nu era o chestiune politică, ci o dovadă a acestui război cosmic. Viziunea despre Fiul omului care avea să-l elibereze pe poporul Celui Preaînalt și ajutorul îngerului care i-a tâlcuit visul (Daniel 7) probabil că i-au dat curaj pentru a înfrunta criza care îi stătea înainte. Poate că s-a gândit și la experiența prietenilor lui, care fuseseră destul de curajoși să înfrunte porunca lui Nebucadnețar (Daniel 3).
Tocmai de aceea Daniel nu și-a schimbat obiceiurile de închinare, ci a continuat cu practicile lui obișnuite de a se ruga de trei ori pe zi cu fața spre Ierusalim. În ciuda interdicției de a aduce cereri oricărui om sau zeu în afară de împărat, Daniel nu a luat nicio măsură de protecție, nu s-a ascuns și nu și-a mascat viața de rugăciune în timpul celor treizeci de zile critice. El era o minoritate absolută, fiind singurul, dintre zeci de căpetenii și dregători, în contradicție directă cu decretul împărătesc. Prin viața lui deschisă de rugăciune, el a dovedit credincioșia pe care I-o datora lui Dumnezeu înainte de credincioșia față de împărat și de porunca lui irevocabilă.
Citește Faptele 5:27-32. Deși avertizarea de aici este clară, de ce ar trebui să fim întotdeauna siguri că facem cu adevărat voia lui Dumnezeu, înainte de a nesocoti o lege omenească?
Faptele 5:27-32
”27 După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel: 28 „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui om.” 29 Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn. 31 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. 32 Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.””
