[S] Potolind setea sufletului

„Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” (Ioan 4:15)

Femeia era atât de uimită de cuvintele Lui, încât și-a lăsat urciorul la fântână și, uitând de setea străinului și de cererea acestuia de a-I da să bea, uitând de drumul pe care ea însăși l-a făcut la fântână, asculta cu cea mai mare atenție din dorința de a auzi fiecare cuvânt.

Domnul Isus a schimbat apoi brusc subiectul conversației și i-a spus femeii să-l cheme pe bărbatul ei. Ea a răspuns sincer: „«N-am bărbat.» Isus i-a zis: «Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbați ai avut, și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.»”

De îndată ce trecutul ei i-a fost prezentat în față, femeia a început să tremure. A început să-și conștientizeze păcatul. „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc.” Şi atunci, pentru a îndrepta discuția în altă direcție, ea a încercat să-L conducă pe Domnul Hristos într-o controversă privind diferențele religioase dintre ei. (…)

Duhul lui Dumnezeu a început să-Şi facă lucrarea asupra inimii samaritencei… Nicio învățătură din cele auzite de ea până atunci nu trezise în ea conștiința morală și nici simțământul unei nevoi mai înalte.

Hristos a citit dincolo de ceea ce se vede la suprafață și a făcut-o conștientă pe samariteancă de setea sufletului ei pe care apa de la fântâna din Sihar n-ar fi putut să i-o potolească niciodată.

Setea naturală a femeii din Samaria o condusese să-și descopere setea sufletului după apa vieții. Uitând de drumul pe care-l făcuse la fântână, femeia și-a lăsat urciorul acolo și s-a dus în cetate, spunând tuturor celor pe care-i întâlnea: „Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”

Cisternele pământului se golesc adeseori, rezervoarele acestuia seacă; însă în Hristos există un izvor de viață din care putem scoate continuu… Nu există pericolul de a se epuiza rezervele; căci Hristos este izvorul inepuizabil al adevărului. El a fost fântâna de apă vie încă de la căderea lui Adam. El spune: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.” Şi „oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în El într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică.” – Signs of the Times, 22 aprilie 1897

Material preluat de pe devotionale.ro.