[sâmbătă, 27 iulie]

 

 

Oglinzile și luna

 

În multe parcuri de distracție, există un „Culoar al oglinzilor”. Dacă nu ai trecut printr-unul, pot să îți spun că este un coridor lung și sinuos, tapetat cu oglinzi care te înfățișează gras, înalt, slab, scund și îți distorsionează trăsăturile până când nici nu te mai recunoști! Oglinzile au diferite grosimi, iar acestea, chiar dacă nu ți se pare, îți alterează imaginea foarte puțin. Astfel, reflectarea imaginii tale nu va fi niciodată de o acuratețe perfectă, chiar dacă arăți bine în oglindă. În același fel, chiar dacă ceea ce reflecți nu este precis, cei din jur pot totuși vedea cum este Dumnezeu, privindu-te pe tine.

 

Se povestește despre un băiat pe nume Miguel, care se întorcea acasă de la școală, într-o vineri după amiază. El a observat că un alt băiat se chinuia să ducă un vraf mare de cărți, care se legăna dintr-o parte într-alta. Când i-au căzut cărțile, Miguel s-a grăbit să-l ajute. Astfel a aflat că pe celălalt îl chema Edi. Miguel l-a ajutat să ducă acasă cărțile. Apoi l-a invitat pe Edi la el, să se joace niște jocuri video. În scurt timp, Miguel și Edi au devenit prieteni.

 

Fie în timpul orelor, fie în timpul liber, cât a durat școala, ei au fost inseparabili. Când a sosit ziua absolvirii liceului, Edi a fost invitat să țină un discurs în fața celorlalți absolvenți și oaspeți. El a spus:

 

– Renunțasem. Eram atât de singur încât credeam că viața mea nu mai avea sens. Așa că mi-am strâns lucrurile din vestiar pentru ultima oară, hotărât fiind să mă sinucid. Pe când îmi duceam vraful de cărți acasă, le-am scăpat pe jos. Mi-am dorit să mor pe loc. Însă, chiar atunci, a venit Miguel și m-a ajutat. Şi nu doar atât – el a devenit prietenul meu. Ce a fost un mic gest de amabilitate a devenit începutul unei prietenii care a dat o nouă turnură vieții mele.

 

Pe când asculta discursul, Miguel se întreba dacă nu cumva Dumnezeu îl trimisese la timpul potrivit și locul potrivit, cu starea de spirit potrivită. Poate că a reflecta chipul lui Dumnezeu nu este atât de greu pe cât pare. Gândește-te cum reflectă Luna razele Soarelui!