[j] O mărturisire și o promisiune false

De data aceasta am păcătuit. Domnul are dreptate, iar eu și poporul meu suntem vinovați. (Exodul 9:27)
Poporul Meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite” (Isaia 32:18).

Unica siguranță pentru popoare și indivizi este să fie ascultători de Dumnezeu și să stea întotdeauna de partea adevărului și a neprihănirii. Faraon s-a umilit acum și a spus: „De data aceasta am păcătuit. Domnul are dreptate, iar eu și poporul meu suntem vinovați.” El i-a rugat pe slujitorii lui Dumnezeu să mijlocească înaintea Lui, astfel ca teribila furtună cu tunete și fulgere să înceteze.

Moise era conștient că lupta nu se va încheia, căci el pricepea că, din mândrie, lucrările inimii omului erau o sfidare a lui Dumnezeu. Mărturisirile și promisiunile lui Faraon nu au fost făcute în urma unor schimbări produse în mintea sau în inima sa; doar spaima și durerea l-au silit să cedeze pe moment în lupta cu Dumnezeu. Totuși Moise a promis că-i va satisface cererea ca și când mărturisirea sa ar fi fost autentică, iar căința sa, sinceră, căci el nu mai voia să-i dea ocazia să se încăpățâneze iarăși. (…)

Ieșind din cetate, el și-a „ridicat mâinile spre Domnul, tunetele și piatra au încetat și n-a mai căzut ploaia pe pământ”. Însă de îndată ce manifestarea teribilă a puterii divine a încetat, inima lui Faraon a redevenit la fel de încăpățânată și răzvrătită.

Domnul Își manifestase puterea pentru a confirma credința poporului Său Israel în Sine, ca singurul Dumnezeu adevărat și viu. El le-a dat dovezi de netăgăduit prin deosebirea pe care a făcut-o între ei, ca popor al Său, și egipteni. El a dorit ca toate popoarele să știe că, deși se aflau în robie aspră și fuseseră disprețuiți, totuși ei erau ai Lui, poporul Său ales, și El avea să intervină în mod minunat pentru eliberarea lor.

Din cauza îndelungatei șederi între egipteni și deoarece fuseseră continuu martori la închinarea idolatră a acestora, concepția evreilor cu privire la adevăratul și viul Dumnezeu fusese foarte mult afectată.

Ei îi vedeau pe egiptenii idolatri bucurându-se de prosperitate, în timp ce ei erau încontinuu ironizați cu remarca: „Dumnezeul vostru v-a uitat.” Însă acum, prin intervențiile Sale minunate, Dumnezeu avea să descopere poporului Său caracterul Său, puterea Sa divină și să le arate nimicnicia zeilor falși. – Signs of the Times, 18 martie 1880

Material preluat de pe devotionale.ro.