Poezia studiului 3

Făclia odihnei

Ex. 16,16-18; 20,8-11; Lev. 25,1-7; Deut. 5,12-15; Matei 12,9-13; Marcu 1,21-26; 2,27; 3,1-6; Ioan 9,1-16.

Pentru om şi omenie,
Domnu-a dat cu bucurie
Ziua sfântă de sabat,
Ca odihna ei divină
Zilnic să fie lumină
De creştin adevărat!

Şi chiar daca necredinţa,
Ispitindu-ne fiinţa
Ne-a-nrobit rupând din pom,
Cu iubire creatoare,
Mâna Sa vindecătoare
A întins-o peste om.

Din odihna Lui de-Acasă,
Arătându-ne că-i pasă,
Bunul nostru Dumnezeu,
Ne-a dat pâinea-nveşnicirii
În pustiul rătăcirii,
Mana sabatului Său.

Să-nvăţăm cum se sfinţeşte
Sabatul, duhovniceşte
Într-o lume de păcat,
Pildă de eliberare
Şi balsam de vindecare,
Însuşi Domnul s-a-ntrupat.

Pentru candela credinţei,
Untdelemn al biruinţei
Toarnă Domnul, Duhul Sfânt,
Odihnă de veşnicie
Pentru om şi omenie,
Ziua sabatului sfânt.

Deci, să nu uităm, creştine,
Să sfinţim cum se cuvine
În odihna de sabat
Om şi necuvântătoare,
Şase zile lucrătoare,
Şase ani de rod bogat!

A odihnei veste bună
Să ne strângă împreună
Într-un trai armonios,
A încrederii făclie
Pe altar de omenie,
Fraţi ai Domnului Hristos!

Cornel Mafteiu
Bucureşti, 18.07.2019