Ce au în comun iudeii cu neamurile

În Romani 1, Pavel vorbeşte în special despre păcatele celor dintre neamuri, ale păgânilor, ale acelora care Îl pierduseră din vedere pe Dumnezeu cu multă vreme în urmă şi care alunecaseră în practicile cele mai degradante.

Dar şi iudeii, conaţionalii lui, în ciuda tuturor avantajelor pe care le avuseseră (Romani 3:1,2), erau păcătoşi, condamnaţi de Legea lui Dumnezeu, şi aveau nevoie de harul mântuitor al lui Hristos. În sensul acesta, ca păcătoşi, călcători ai Legii lui Dumnezeu, care au nevoie de harul divin pentru mântuire, iudeii şi cei dintre neamuri sunt la fel.

Romani 3:1,2
1 Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur?
2 Oricum, sunt mari. Şi, mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

5. Cu privire la ce lucru ne avertizează Pavel în Romani 2:1-3,17-24? Ce învăţătură trebuie să primim cu toţii, iudei sau neamuri?

Romani 2:1-3,17-24
1 Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
2 Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.
3 Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
17 Tu, care te numeşti iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,
18 care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;
19 tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,
20 povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; –
21 tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi?
22 Tu care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?
23 Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
24 Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris.

„După ce a arătat că toţi păgânii sunt păcătoşi, apostolul arată acum, într-un mod deosebit şi foarte categoric, că şi iudeii trăiesc în păcat, în principal pentru că păzesc Legea doar de formă, adică în literă şi nu în spirit.” – Martin Luther, Commentary on Romans, p. 61

Este atât de uşor să vezi păcatele altora şi să le scoţi în evidenţă! Totuşi cât de des ne facem vinovaţi de aceleaşi fapte sau poate chiar mai rele! Însă tindem să „nu vedem” greşelile noastre sau să ne comparăm cu alţii ca să ne liniştim conştiinţa.

Pavel nu poate accepta o asemenea atitudine. El îi avertizează pe conaţionalii lui să nu se grăbească să-i judece pe cei dintre neamuri, deoarece şi ei erau păcătoşi, chiar dacă făceau parte din „poporul ales”. În unele situaţii, ei erau chiar mai vinovaţi decât păgânii pe care se grăbeau să-i condamne, pentru că lor, ca iudei, li se dăduse mai multă lumină.

Ideea pe care o transmite Pavel aici este că niciunul dintre noi nu este neprihănit, că niciunul nu corespunde standardului divin, niciunul nu este bun din naştere sau sfânt din fire. Iudei sau neamuri, bărbaţi sau femei, bogaţi sau săraci, oameni care se tem de Dumnezeu sau care Îl resping, toţi suntem condamnaţi şi, dacă nu ar fi harul lui Dumnezeu aşa cum este descoperit în Evanghelie, nu ar fi nici-o speranţă pentru niciunul dintre noi.

Obişnuieşti şi tu să îi condamni pe alţii (poate doar în gând) pentru lucruri de care tu însuţi te faci vinovat? Cum poţi să te schimbi ca să iei seama la avertizarea lui Pavel de aici?