[J] Datoria de astăzi
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi I-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu. (Ioan 17:24)
Domnul Hristos era infinit în înțelepciune, și totuși a considerat că este cel mai bine să-l accepte pe Iuda, deși știa care sunt nedesăvârșirile din caracterul său. Ioan nu era perfect. Petru Îl trădase pe Domnul Său, și totuși, din oameni ca aceștia a fost alcătuită și organizată biserica lui Hristos de la început. Domnul Isus i-a acceptat pentru ca ei să învețe de la El ce înseamnă un caracter creștin desăvârșit. Datoria fiecărui creștin este de a studia caracterul Domnului Hristos. Lecțiile pe care Domnul Isus le dădea ucenicilor Săi nu erau întotdeauna în armonie cu felul lor de a vedea lucrurile… Răscumpărătorul lumii căuta mereu să le îndrepte mintea de la cele pământești către cele cerești. Domnul Hristos îi învăța continuu pe ucenicii Săi, iar lecțiile Sale sacre aveau o influență modelatoare asupra caracterului lor. Doar Iuda nu a răspuns iluminării divine. Potrivit aparențelor, el părea neprihănit, și totuși el își cultiva tendința de a-i acuza și condamna pe alții.
Iuda era egoist, lacom și hoț și, cu toate acestea, se număra printre ucenici. Caracterul lui era deficitar, el nu punea în practică cuvintele lui Hristos. Iuda și-a împietrit sufletul împotriva influenței adevărului și, în timp ce îi critica și îi condamna pe alții, el și-a neglijat propriul suflet, cultivând și accentuând trăsăturile sale native, rele, de caracter, până când a ajuns atât de împietrit, încât și-a vândut Domnul pentru treizeci de monede de argint.
Să ne încurajăm sufletele să privească la Domnul Isus! Să spunem tuturor cât este de periculos să neglijăm sănătatea veșnică a sufletului privind la sufletele bolnave ale altora, vorbind despre urâțenia caracterului acelora care pretind a fi creștini. Sufletul nu poate deveni tot mai asemenea lui Hristos dacă privește ceea ce este rău, ci va fi ca răul la care privește.
Să nu uităm că Marele nostru Preot mijlocește înaintea tronului harului în favoarea celor răscumpărați ai Săi. El trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi. Sângele lui Isus pledează cu putere și eficiență pentru cei care au căzut de la adevăr, pentru cei care sunt răzvrătiți și pentru cei care păcătuiesc împotriva luminii și a iubirii celei mari. El nu Își va uita biserica în lumea ispitei. – Review and Herald, 15 august 1893
Material preluat de pe devotionale.ro.
