[luni] Adevărata și falsa sfințire
După roadele lor îi veți cunoaște. (Matei 7:20)
Domnul Isus a venit în lume pentru că neamul omenesc se afla sub sentința morții din cauza călcărilor de lege. Lucrarea Sa a constat în a-i aduce pe oameni înapoi la supunere față de Legea lui Dumnezeu, despre care apostolul Pavel spune că este „sfântă, dreaptă și bună”. El a ținut poruncile Tatălui Său. Cei care, prin pocăință și ascultare, dovedesc prețuirea pe care o au pentru mântuirea pe care El a venit să le-o aducă vor avea lucrarea Duhului în inimile lor. Iar testul este viața lor. „După roadele lor îi veți cunoaște.” Apostolul Ioan spune: „Cine zice: «Îl cunosc» și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el.”
Totuși, neținând seama de aceste mărturii inspirate cu privire la natura păcatului, mulți susțin că sunt sfințiți și că nu mai pot păcătui, în timp ce, în realitate, ei continuă să calce Legea lui Dumnezeu. (…)
Niciunul dintre cei ce pretind că sunt sfinți nu este cu adevărat sfânt. Cei care sunt înregistrați ca sfinți în cărțile din ceruri nu sunt conștienți de acest lucru, și ei sunt cei din urmă care să se laude cu propria bunătate. Niciunul dintre profeți sau dintre apostoli nu a susținut vreodată că este sfânt… Cel neprihănit nu emite niciodată o asemenea pretenție. Cu cât se aseamănă mai mult cu Domnul Hristos, cu atât își dă seama mai mult de cât este de departe de El, căci conștiința lui este sensibilă și el socotește păcatul așa cum îl socotește Dumnezeu. (…)
Poziția cea mai sigură pe care ar trebui s-o luăm fiecare dintre noi este aceea de a ne considera păcătoși care au nevoie zilnic de harul divin. Singura noastră cerere să fie îndurarea prin sângele ispășitor al Domnului Hristos… Cei care au adevărul, așa cum este el descoperit în acel Cuvânt Sfânt, trebuie să stea neclintiți pe platforma adevărului, bizuindu-se pe ceea ce „stă scris”.
Dumnezeu are binecuvântări deosebite pentru poporul Său. Ei pot beneficia de „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice cunoștință”. Ei „pot fi în stare să înțeleagă împreună cu toți sfinții”… „care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea” iubirii lui Hristos, fiind „plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. Însă Domnul Hristos Se va manifesta în acest fel numai față de aceia care sunt blânzi și smeriți cu inima. Cei pe care Dumnezeu îi îndreptățește sunt reprezentați mai degrabă de vameș decât de fariseul care voia să se îndreptățească pe sine. Umilința este de origine cerească și nimeni nu va putea intra pe porțile de mărgăritar dacă nu o posedă. În mod natural, aceasta va străluci în biserică și în lume și va străluci și în curțile cerești. – Signs of the Times, 26 februarie 1885
Material preluat de pe devotionale.ro.
