[Luni, 25 feb] Activitatea fiarei din mare
Apocalipsa 13:5 precizează cât va dura perioada de persecuţie. Cele 42 de luni de activitate a fiarei coincid cu cele 1 260 de zile în care femeia din Apocalipsa 12:14 (biserica) este prigonită. Zilele profetice simbolizează ani. Anul 538 d.Hr. marchează începutul acestei perioade în care biserica Romei, cu papa în frunte, s-a ridicat ca putere ecleziastică şi a dominat lumea occidentală în epoca medievală. Evenimentele din timpul Revoluţiei Franceze i-au produs fiarei (catolicismului) o rană de moarte în anul 1798, făcând să înceteze pentru o vreme stăpânirea asupritoare a bisericii şi religia de stat.
2. Ce au în comun fiara ridicată din mare, cornul mic şi omul fărădelegii?
Apocalipsa 13:5-8
5. I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.
6. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.
7. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.
8. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.Daniel 7:24,25
24. Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi.
25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.2 Tesaloniceni 2:2-12
2. să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.
3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,
4. potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.
5. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?
6. Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.
7. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei.
8. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
9. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase
10. şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.
11. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună,
12. pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.
Activitatea fiarei din perioada de 1 260 de zile profetice este denumită cu termenul generic de hulă. În Noul Testament, hula poate însemna pretenţia de a fi egal cu Dumnezeu (Ioan 10:33; Matei 26:63-65) sau de a avea prerogativele Sale (Marcu 2:7). Hulele fiarei care a ieşit din mare sunt îndreptate „împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer” (Apocalipsa 13:6). Cortul lui Dumnezeu este sanctuarul din cer, unde Hristos slujeşte pentru noi. Fiara din mare neagă lucrarea de mijlocire a lui Hristos prin înlocuirea ei cu un sistem omenesc care pretinde a administra mântuirea şi iertarea păcatelor, acte care, în esenţă, constituie blasfemie.
Apocalipsa 13 descrie o perioadă de apostazie gravă, produsă în momentul în care biserica-stat din Europa occidentală, sub tutela Romei, a pretins pentru conducătorul ei, papa, poziţia şi prerogativele lui Dumnezeu. Lucrarea de ispăşire a păcatului îndeplinită de Hristos în sanctuarul din cer a fost înlocuită cu lucrarea preoţilor bisericii. Cine nu se supunea Romei avea parte de persecuţie şi de moarte. Sigur că astăzi declaraţiile acestea sunt considerate dure, bigote chiar, însă prezentul nu poate şterge trecutul, oricât de mult s-ar dori să fie şters.
Cum putem rămâne fideli profeției despre istoria bisericii și, în același timp, să fim blânzi și plini de tact atunci când le-o prezentăm altora?
