Poezia studiului 7

Printre vaiurile vremii

Daniel 12,6.7; Zaharia 4,2.3.11-14; Apoc. cap. 8-11.

În istoria credinței plină-n vaiuri și suspine,
Din iubirea Celui veșnic, șapte trâmbițe divine
Ne descoperi ai clepsidrei pași cerești de judecată,
Răzvrătirilor trufașe, dându-le o dreaptă plată.

Azi, în vulturul credinței, întreitul vai răsună.
Dulce și amară-i cartea proorocirii împreună.
În a șaptea trâmbițare, zile-au mai rămas puține,
Până își sfârșește taina Cel ce Este-a fost și vine.

Într-o lume creștinată și atât de necreștină,
Focul, fumul și pucioasa mistuind orice lumină,
Ca Ioan, străjer pe Patmos, întrebăm cu dor de țară:
„Cât mai e din noapte, Doamne, până zorii or s-apară?”

Să-ți vedem curând, vrem, Doamne, mâna dreaptă ridicată,
Închizând ultima filă din zăbava acordată!
Trâmbița își pregătește, astăzi, ultima strigare;
Dă-ne-a Duhului putere, să ne țină în picioare!

Cornel Mafteiu
București, 11.02.2019