Vești misionare – 8 decembrie 2018

„Biserica noastră este formată din şcoli”

Autor Andrew McChesney, Adventist Mission

Conducătorii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din Bangladesh au declarat că metoda cea mai eficientă de a ajunge la inimile celor 18 milioane de oameni din această ţară este educaţia adventistă.
„Biserica noastră din Bangladesh este formată în principiu din şcoli”, ne-a spus Milton Das, directorul de Comunicaţii de la Uniunea de Misiuni din Bangladesh. „Educaţia este metoda cea mai eficientă de a lucra cu oamenii din ţara noastră. Acolo unde există o biserică, există şi o şcoală!”
Prima misiune din ceea ce se numea atunci Bengalul de Est a fost înfiinţată în anul 1906 de Lal Gopal Mookerjee şi soţia lui, profesoara Grace Kellogg, şi a pus bazele educaţiei adventiste în această zonă.
În prezent, şcolile adventiste sunt centre înfloritoare de influenţă, având în total circa 10 000 de elevi, 174 şcoli rurale, 10 şcoli urbane şi 9 şcoli cu internat. Aproximativ 60-70% dintre elevi sunt neadventişti, iar procentul se ridică la 99% în şcolile urbane, ca de exemplu la şcoala adventistă din capitală, Dhaka, unde sunt înscrişi 1 535 elevi.
„Educaţia adventistă este la mare cerere. Părinţii de diferite religii doresc să-şi înscrie copiii la şcolile unde se predau valorile creştine”, ne-a informat Das.
„Sunt foarte mulţi copii dornici să înveţe în şcolile noastre”, a mai precizat Das. El a fost directorul Şcolii Adventiste din Dhaka şi coordonatorul unui departament al Uniunii de Misiuni din Bangladesh care se ocupă de sponsorizarea anuală a 3 000 de copii defavorizaţi prin parteneriate cu Conferinţa Generală, agenţia adventistă de suport Asian Aid, filiala cehă a ADRA şi alte organizaţii.

Das însuşi a studiat în şcolile noastre graţie unei burse oferite de o doamnă din Australia prin intermediul unei organizaţii numite Asian Aid. Şi ne-a informat că 90% dintre conducătorii bisericii de acolo au fost sponsorizaţi când erau copii.
Shova Rani Bayen, o profesoară pensionară în vârstă de 76 de ani, ne-a povestit cum a schimbat educaţia adventistă viaţa populaţiei santali care trăieşte în apropiere de graniţa Bangladeshului cu Myanmar (Birmania). La începutul anilor 1960, când a venit pentru prima dată în zonă împreună cu soţul ei, evanghelistul Narottom Bayen, oamenii aceia umblau îmbrăcaţi sumar şi mâncau tot ce mişca – inclusiv melci, şobolani, pisici şi câini. Adulţii erau mulţumiţi cu viaţa lor şi nu doreau să se schimbe.

„Am deschis o şcoală pe lângă biserică”, povesteşte ea. „Generaţia tânără a început să se schimbe. După ce terminau clasa a treia, îi trimiteam pe copii la şcoala cu internat. Mulţi dintre ei sunt acum lucrători ai bisericii, pastori şi evanghelişti.”