Vești misionare (broșura) – 3 și 10 feb. 2018

 

 

03 februarie

Rugăciunea unui dislexic

de Andrew McChesney, Adventist Mission

 

Lacrimile se prelingeau pe obrajii lui Edson Smith, un băiat de unsprezece ani, când s-a plecat pe genunchi cu Biblia în mână.

„Doamne, dacă mă ajuţi să citesc, o să citesc din cartea asta în fiecare zi!” s-a rugat el.

Edson fusese elev la o şcoală adventistă de ziua a şaptea din Trinidad şi Tobago, dar abandonase şcoala în clasa a IV-a, fiindcă nu putea să citească. Suferea de dislexie severă. O vreme a câştigat bani din culesul şi vânzarea fructelor de mango şi făcând curăţenie în curţile oamenilor. Când îi vedea însă pe ceilalţi copii mergând la şcoală, îl cuprindea tristeţea.

„Apoi, într-o zi, m-am descurajat foarte tare”, ne povesteşte Edson, acum în vârstă de treizeci şi şase de ani. „Am luat Biblia în mână, m-am plecat pe genunchi cu lacrimi în ochi şi am spus: Doamne, dacă mă ajuţi să citesc, o să citesc din cartea asta în fiecare zi.”

Răspunsul la rugăciunea lui simplă nu a venit imediat, iar el s-a refugiat o vreme în pornografie şi petreceri. Cam după un an de la rugăciunea aceasta, Edson a fost trimis de părinţii lui adventişti la bunica lui din Grenada, o insulă situată la o sută şaizeci de kilometri de Trinidad. Ea l-a înscris din nou în clasa a patra. Deşi era cel mai mare din clasă, a descoperit că mai avea câţiva colegi dislexici.

„Lucrul acesta a fost o uşurare pentru mine”, mărturiseşte el. Apoi, mai mulţi adulţi s-au oferit să-l ajute. Un profesor s-a oferit să-l înveţe fonetică. În fiecare seară când era acasă, Edson deschidea o carte şi încerca să citească din ea şi să pronunţe cuvintele pe litere.

Au trecut trei ani. Avea de-acum cincisprezece ani. Într-o seară, a deschis cartea şi şi-a dat seama că putea să citească. Putea recunoaşte cuvintele! „Am început să citesc!” a exclamat el. Pe măsură ce a crescut, capacitatea de a citi i-a permis să înceapă o afacere în domeniul amenajării spaţiilor verzi şi să iniţieze o activitate misionară stradală, numită „Evanghelia vestită oaselor”, în care cei patru conducători îşi prezintă experienţa personală ca să-i încurajeze pe tineri să-L urmeze pe Hristos.

„Eram ultimul din clasă. Nu ştiam cum am să mă descurc în viaţă, povesteşte el. Dar uitaţi ce a făcut Dumnezeu pentru mine!”

 

10 februarie

De la pasiune la compasiune

de Andrew McChesney, Adventist Mission

 

Edson Smith, cel mai mic dintre cei patru copii ai unei familii adventiste de ziua a şaptea, a fost numit de părinţi după unul dintre băieţii lui Ellen G. White, pionier al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

În ciuda mediului prielnic, Edson nu şi-a format o relaţie personală cu Isus. „Se întâmplă ca unii să crească în biserică, dar nu şi în Hristos”, spune el.

El a crescut în oraşul Port of Spain din Republica Trinidad şi Tobago, Insulele Caraibe. În adolescenţă, a avut probleme cu stima de sine scăzută. Mergea la petreceri şi la discotecă. Îl bătea gândul să-şi pună capăt vieţii. Dar şi-a amintit că Îi promisese în copilărie lui Dumnezeu să citească din Biblie în fiecare zi.

A început atunci să vină la biserică regulat şi s-a botezat. S-a împrietenit cu un tânăr adventist care, la fel ca el, îşi dorea să le vorbească despre Isus tinerilor cu care îşi petrecuse timpul înainte. Au început să-şi prezinte experienţa personală pe stradă, în staţiile de autobuz şi chiar în autobuzele în mers.

„Nu mi-am închipuit niciodată că Dumnezeu avea să mă transforme într-un evanghelist ambulant”, spune Edson, acum în vârstă de treizeci şi şase de ani.

El a numit activitatea sa misionară „Evanghelia vestită oaselor” după viziunea pe care a avut-o Ezechiel în valea oaselor uscate (Ezechiel 37:1-14). El spune că Dumnezeu l-a readus la viaţă după ce a fost mort în păcat, la fel cum le-a dat viaţă oaselor uscate prin cuvântul Său.

După o tinereţe tulbure, Edson s-a confruntat cu problema înfrângerii unor păcate legate de sexualitate. A plâns ore în şir înaintea lui Dumnezeu şi a cerut împlinirea făgăduinţelor Sale în dreptul lui. Pasajele lui preferate sunt Romani 8 şi Ioan 8:34‑36, unde Isus spune: „Adevărat, adevărat vă spun… că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururi în casă; fiul însă rămâne pururea. Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.”

„Dumnezeu a lucrat în viaţa mea şi, dacă a putut să mă schimbe pe mine, poate să schimbe pe oricine”, spune Edson.

„Chiar dacă eşti tâlhar, membru al unei bande, homosexual sau ai alte păcate mari, nu trebuie să rămâi aşa până la moarte. Isus nu a venit să-i cheme la pocăinţă pe cei neprihăniţi. A venit să-i cheme pe păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Îl laud pe Dumnezeu pentru asta.”

El spune că oamenii îl ascultă cu interes de obicei, deşi i s-a mai întâmplat să fie apostrofat şi dat jos din autobuz. Împreună cu colegii lui, ţine prezentări în licee şi biserici.

„Ne aducem aminte de anii când mergeam la discotecă”, spune el. Vrem să prezentăm Evanghelia oricui, plini de curaj şi fără să ne fie ruşine.”