[marți, 20 aprilie] De la Avram la Avraam





 

 

Am înțeles că, în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, numele poartă o semnificație spirituală și teologică, dar lucrul acesta nu este adevărat doar în dreptul Său. Numele oamenilor din Orientul Apropiat antic nu erau doar niște modalități de identificare fără nicio semnificație, așa cum deseori reprezintă pentru noi. A numi o fetiță astăzi Maria sau Ana este cam același lucru. Totuși, pentru semiții antici, numele oamenilor erau încărcate de semnificație spirituală. Toate numele semitice au un sens și sunt formate, de obicei, dintr-o sintagmă sau o propoziție scurtă care cuprinde o dorință sau o expresie de recunoștință din partea părintelui. De pildă, Daniel înseamnă „Dumnezeu este judecător”; Ioel înseamnă „Iehova este Dumnezeu”, iar Natan, „Darul lui Dumnezeu”.

 

Datorită semnificației atribuite numelor, acestea erau modificate deseori pentru a reflecta o schimbare radicală în viața sau în circumstanțele cuiva.

 

2. Ce fel de situații sunt abordate în textele de mai jos și de ce au fost schimbate numele în situațiile acestea?

 

Geneza 32:28

„Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.””

 

Geneza 41:45

„Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului”.

 

Daniel 1:7

„Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar; lui Hanania, Şadrac; lui Mişael, Meşac şi lui Azaria, Abed-Nego”.

 

Totuși, într-un anumit sens, nu este greu nici măcar pentru o minte modernă să înțeleagă semnificația numelui pe care cineva îl primește. Există efecte subtile și uneori nu chiar atât de subtile. Dacă i se spune cuiva în mod constant „prost” sau „urât” și dacă mulți folosesc aceste calificative în dreptul său frecvent, mai devreme sau mai târziu ele ar putea deveni „nume”, având un impact serios asupra imaginii de sine a acelei persoane. Dându-le oamenilor anumite nume sau schimbându-le numele este posibil să le influențăm modul în care se văd pe ei înșiși și, în consecință, modul în care se comportă.

 

Având în vedere acest lucru, nu este atât de greu de înțeles de ce Dumnezeu a vrut să schimbe Avram în Avraam. Avram înseamnă „tatăl este înălțat”. Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam, care înseamnă „tatăl multor neamuri”. Poate că a fost modalitatea lui Dumnezeu de a-l ajuta pe Avraam să se încreadă în făgăduința legământului – o făgăduință făcută unui bărbat în vârstă de 99 de ani, căsătorit cu o femeie în aceeași zonă de vârstă, care fusese stearpă până atunci. Pe scurt, Dumnezeu a făcut acest lucru pentru a spori credința lui Avraam în promisiunile pe care El i le dăduse.

 

 

Post-ul [marți, 20 aprilie] De la Avram la Avraam apare prima dată în Studiu Biblic.