[duminică, 21 martie] Ceruri noi și un pământ nou
1. Ce fel de restaurare promite Domnul în versetele de mai jos?
Isaia 65:17-25
„17 Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. 18 Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi pe poporul lui în bucurie. 19 Eu Însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. 20 Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos. 21 Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. 22 Nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. 23 Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul şi copiii lor vor fi împreună cu ei. 24 Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! 25 Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul”.
Dumnezeu a promis o nouă creație: „ceruri noi și un pământ nou”. În această profeție extraordinară, Domnul promite să prefacă „Ierusalimul în veselie și pe poporul Lui, în bucurie”. În cetate nu vor mai fi plânsete. Oamenii vor trăi mai mult de un secol înainte să moară. Se vor bucura de rodul muncii și de copiii lor. Domnul le va răspunde chiar înainte ca ei să-L cheme.
2. Oricât de frumos ar fi, de ce acest tablou nu reprezintă restaurarea finală și împlinirea finală a speranței noastre?
Până acum avem o imagine a vieți trăite liniștit în Țara Promisă. Dar chiar dacă trăiesc mai mult, oamenii tot mor. Unde este transformarea radicală a naturii la care ne așteptăm odată cu crearea unor „ceruri noi” și a unui „pământ nou”? Isaia spune: „Lupul și mielul vor paște împreună, leul va mânca paie ca boul și șarpele se va hrăni cu țărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt” (Isaia 65:25). Pentru ca animale carnivore, ca leul, să devină vegetariene, este nevoie de mai mult decât o clasă de gătit în stil vegetarian. Pentru a readuce lumea la starea ei ideală, din Eden, înainte ca păcatul să aducă moartea, e nevoie să fie făcută din nou.
În Isaia 65, Dumnezeu spune că va face „ceruri noi și un pământ nou”, dar prezintă un proces, o serie de pași care încep cu refacerea Ierusalimului. Compară cu Isaia 11:1-5, unde Mesia va face dreptate. Apoi, va fi pace pe tot „muntele sfânt” al lui Dumnezeu. Imaginile din Isaia 11:6,7 se aseamănă cu cele din Isaia 65. Deși „muntele cel sfânt” al Domnului se referea la muntele Sion din Ierusalim, acesta era doar un precursor, un simbol pentru ce a promis Dumnezeu să facă la sfârșit, într-o lume nouă, cu poporul Lui răscumpărat.
Să presupunem că, în loc de șaizeci, optzeci sau chiar o sută de ani, cei mai mulți oameni ar trăi un milion de ani sau mai mult. De ce problema fundamentală a omenirii tot nu ar fi rezolvată? De ce este viața veșnică singurul răspuns la nevoile noastre cele mai profunde?
Post-ul [duminică, 21 martie] Ceruri noi și un pământ nou apare prima dată în Studiu Biblic.
