[miercuri, 6 mai] Natura noastră păcătoasă
4. Ce i-a împiedicat uneori pe oameni să accepte adevărul? Ce avertizări ne sunt prezentate în următoarele incidente?
Ioan 9:39-41
”39 Apoi, Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi”. 40 Unii din fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!” 41 „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat, dar acum ziceţi: ‘Vedem’. Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.””
Ioan 12:42,43
”42 Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar de frica fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. 43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.”
Este ușor să privim înapoi cu dispreț la conducătorii religioși care L-au respins pe Isus în ciuda unor dovezi atât de puternice. Totuși, trebuie să fim atenți ca nu cumva să avem și noi aceeași atitudine față de Cuvântul Său.
Fără îndoială că păcatul a schimbat și a produs o ruptură în relația noastră cu Dumnezeu. Păcatul pătrunde în toate experiențele noastre. El ne afectează și capacitatea de a interpreta Scriptura. Nu doar procesele gândirii au început să fie folosite pentru păcat, ci și mintea, și gândurile noastre au fost pângărite de păcat și, astfel, nu mai sunt receptive la adevărul lui Dumnezeu. Urmările acestei pângăriri în gândirea noastră sunt mândria, autoamăgirea, îndoiala, distanțarea și neascultarea.
Cel mândru se înalță pe sine mai presus de Dumnezeu și de Cuvântul Său. Aceasta se întâmplă din cauză că mândria îl face pe om să pună accentul pe gândirea omenească, transformând-o în arbitrul final al adevărului, chiar și al adevărurilor de pe paginile Scripturii. O astfel de atitudine diminuează autoritatea Scripturii.
Unii oameni au tendința să ia seama doar la acele idei care li se par atractive, chiar dacă sunt în contradicție cu voia lui Dumnezeu care ne-a fost descoperită. Domnul ne-a avertizat însă cu privire la pericolul autoamăgirii (Apocalipsa 3:17). Păcatul atrage și îndoiala, determinându-ne să șovăim și să fim tentați să nu mai credem Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când pornești la drum având îndoieli, interpretarea textului biblic nu îți va aduce niciodată convingere. Însă cel care are îndoieli va începe să se înalțe într-o poziție în care își permite să hotărască ce este acceptabil în Biblie și ce nu, o poziție foarte periculoasă.
Noi ar trebui să abordăm Biblia cu credință și cu supunere, nu cu o atitudine de critică și de îndoială. Mândria, autoamăgirea și îndoiala duc la îndepărtarea de Dumnezeu și de Biblie și aceasta, fără îndoială, că va duce la neascultare, adică la a nu fi dispus să urmezi voia lui Dumnezeu care ți-a fost descoperită.
Ai luptat vreodată împotriva convingerii pe care ai avut-o după ce ai citit în Biblie – adică, ți-a fost arătat foarte clar – să faci un lucru, dar tu ai vrut altceva? Ce s-a întâmplat și ce ai învățat din acea experiență?
