[marţi, 5 mai] Biblia şi cultura
3. În Faptele 17 vedem cum Pavel a încercat să prezinte Evanghelia într-un context nou: filozofia culturii greceşti. Ce impact are contextul cultural asupra modului în care este evaluată importanţa unor idei?
Faptele 17:16-32
”16 Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli. 17 În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea. 18 Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini”. 19 Atunci, l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu? 20 Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.” 21 Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. 22 Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. 23 Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. 24 Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. 25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. 26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, 27 ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. 28 Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui’… 29 Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului, sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. 30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte, acum, tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” 32 Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată”.”
Cunoașterea culturii Orientului Apropiat este de folos în înțelegerea unor pasaje biblice. „În cultura ebraică, o persoană era considerată responsabilă și pentru ceva ce nu făcuse, dar permisese să aibă loc. De aceea, adesea, scriitorii inspirați ai Scripturii I-au atribuit lui Dumnezeu fapte despre care, după gândirea apuseană, am spune că El a îngăduit să aibă loc sau nu le-a împiedicat, de exemplu, împietrirea inimii lui Faraon.” – Methods of Bible Study, secțiunea 4
Cultura dă naștere la câteva întrebări hermeneutice importante. Este Biblia condiționată cultural și relevantă doar în cultura în care este exprimată? Sau solia divină trece dincolo de cultură și li se adresează tuturor oamenilor? Ce se întâmplă dacă experiența culturală a unei persoane devine baza și norma supremă pentru interpretarea Scripturii?
În Faptele 17:26, Pavel ne oferă o perspectivă interesantă asupra realității, care adesea este trecută cu vederea când citim acest pasaj: Dumnezeu a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur… (în KJV: ne-a făcut pe toți din același sânge). Deși din punct de vedere cultural suntem foarte diferiți, Biblia ne spune că există ceva comun care îi unește pe toți oamenii, în ciuda diferențelor culturale, și anume, Dumnezeu este Creatorul tuturor. Păcătoșenia și nevoia de mântuire nu se limitează la o singură cultură. Toți avem nevoie de mântuirea oferită prin moartea și învierea Domnului Hristos.
Deși S-a adresat specific unor generații, Dumnezeu S-a asigurat că și generațiile următoare care vor citi Cuvântul lui Dumnezeu vor putea înțelege că acele adevăruri trec dincolo locul și de timpul în care au fost scrise textele.
Ca o paralelă, algebra a fost inventată în secolul IX în Bagdad. Înseamnă că adevărurile și principiile acestei ramuri a matematicii sunt limitate doar la acel timp și loc? Desigur că nu. Același principiu se aplică și adevărurilor din Cuvântul lui Dumnezeu. Deși Biblia a fost scrisă cu mult timp în urmă, în culturi cu totul diferite de ale noastre, adevărurile pe care le conține sunt la fel de relevante pentru noi ca atunci când au fost rostite.
