[miercuri, 29 aprilie] Scriptura se interpretează singură

 

 

Biblia poate fi propriul ei interpret doar pentru că există o unitate inerentă a Scripturii. Fără această unitate, Scriptura nu ar putea fi lumina care își descoperă propriul sens, în care o parte a Scripturii tâlcuiește alte pasaje și, astfel, devine esențială în înțelegerea pasajelor conexe.

 

4. Cum ne trimite Isus înapoi la Scriptură pentru a explica cine este El? Ce ne învaţă acest lucru despre cum putem folosi Scriptura?

 

Luca 24:27

”Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”

 

Luca 24:44,45

”44 Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi”. 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.”

 

Frumusețea în a lăsa Scriptura să se interpreteze singură este că ea aduce și mai multă lumină asupra semnificației ei. Astfel, noi nu alăturăm mai multe pasaje la întâmplare pentru a ne demonstra părerea, ci analizăm cu atenție contextul fiecărui pasaj. Pe lângă contextul direct de dinainte și de după pasajul pe care îl analizăm trebuie să luăm în considerare și contextul cărții din care provine pasajul. Mai mult, deoarece Pavel spune în Scriptură că „tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră” (Romani 15:4), noi ar trebui să studiem tot ce spune Scriptura despre un subiect anume.

 

„Biblia se explică singură. Fiecare verset trebuie raportat la alt verset. Elevul ar trebui să învețe să privească Cuvântul ca un întreg și să vadă legătura dintre părțile lui. Ar trebui să dobândească o cunoaștere a marii lui teme centrale, a scopului inițial al lui Dumnezeu pentru lume, a începutului marii lupte și a lucrării de răscumpărare.” – Ellen G. White, Educație, p. 190

 

Când comparăm verset cu verset este important să studiem Biblia cu atenție. Dacă este posibil, ar trebui să o studiem în limba în care a fost scrisă sau cel puțin folosind o traducere cât mai aproape de sensul textului în ebraică sau greacă. Deși cunoașterea limbii-­sursă nu este absolut necesară pentru o bună înțelegere a Bibliei, cu siguranță că poate fi de ajutor, dacă este posibil. Dacă nu, studierea cu credincioșie și rugăciune a Cuvântului, cu o atitudine de smerenie și supunere, cu siguranță că va aduce rod bogat.

 

Gândește-te la o doctrină, de exemplu starea morților, care, dacă se concentrează doar pe anumite pasaje, poate duce la erori în cazul în care alte pasaje ar fi date la o parte. Ce ne spune acest lucru despre cât de important este să adunăm și că citim tot ce spune Biblia despre un subiect pentru a înțelege cât mai bine ce ne învață ea?