[marți, 28 mai] Pierderea încrederii (II)

 

 

Încrederea se pierde şi atunci când există violenţă în familie. Deşi pare de necrezut, studiile arată că familia, căminul, este cel mai violent loc din societate. Violenţa în familie afectează toate tipurile de familie, inclusiv căminul creştin. Violenţa este un atac de orice fel – verbal, fizic, emoţional, sexual sau de neglijenţă activă ori pasivă – care este comis de o persoană sau de mai multe împotriva unei alte persoane.

 

3. Biblia conţine relatări despre violenţă în familie, chiar în poporul lui Dumnezeu. Care sunt gândurile și sentimentele tale când citești următoarele pasaje? De ce crezi că au fost păstrate în Scriptură aceste istorii de viaţă?

 

Geneza 37:17-28

”Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: ‘Haidem la Dotan’.” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan. Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise! 20 Veniţi acum, să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.” Ruben a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!” Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge, ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie şi nu puneţi mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el. L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. Apoi au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau în Egipt. Atunci, Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sângele? Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat. La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.”

 

2 Samuel 13:1-22

”După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar, şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o. Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după soră-sa Tamar, căci era fecioară şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret. El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat şi fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ‘Dă voie surorii mele Tamar să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd şi s-o iau din mâna ei’.” Amnon s-a culcat şi s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soră-mea Tamar să facă două turte sub ochii mei şi să le mănânc din mâna ei.” David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon şi pregăteşte-i o mâncare.” Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui şi le-a copt; luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateţi pe toată lumea afară.” Şi toată lumea a ieşit de la el. Atunci, Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie şi s-o mănânc din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: „Vino, soro, şi culcă-te cu mine.” Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta. Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.” Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat cu ea. Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te!” Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut izgonindu-mă.” El n-a vrut s-o asculte şi, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgoneşte de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară şi încuie uşa după ea!” Ea avea o rochie pestriţă, căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea. Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap şi şi-a sfâşiat haina pestriţă; a pus mâna în cap şi a plecat ţipând. Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Şi Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. Împăratul David a aflat toate aceste lucruri şi s-a mâniat foarte tare. Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon, dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe soră-sa Tamar.”

 

2 Regi 16:3; 17:17

”Ci a umblat în calea împăraţilor lui Israel şi chiar a trecut pe fiul său prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.”

”Au trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor, s-au dedat la ghicire şi vrăjitorii şi s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L.”

 

2 Regi 21:6

”Şi-a trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea şi vrăjitoria şi a ţinut la el oameni care chemau duhurile şi ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L.”

 

Comportamentul abuziv este o alegere conştientă a unei persoane de a exercita putere şi control asupra alteia. Acesta nu poate fi explicat sau scuzat de alcoolism, de stres, de nevoia de satisfacere a dorinţelor sexuale, de incapacitatea de a-şi controla mânia sau de comportamentul victimei. Victimele nu sunt răspunzătoare pentru acţiunea abuzivă a abuzatorului. Abuzatorii distorsionează şi pervertesc dragostea, deoarece „dragostea nu face rău” (Romani 13:10). Tratamentul profesionist poate facilita o schimbare în comportamentul abuzatorului, dar aceasta numai dacă el îşi asumă responsabilitatea pentru felul în care se comportă şi caută ajutor de specialitate. Pentru cei care sunt deschişi faţă de El, Dumnezeu poate să facă nespus mai mult pentru a-l ajuta pe abuzator să înceteze să comită abuzuri, să se pocăiască de atitudinea şi de purtarea lui, să repare răul produs, în măsura în care este posibil, şi să adopte metode de a-şi vindeca inima şi de a-i iubi pe ceilalţi (compară cu Efeseni 3:20).

 

Dacă ai fi tu cel care suferă, ce cuvinte de acceptare, de mângâiere și de speranță ai vrea să auzi? De ce este important să oferi mai degrabă siguranță, acceptare și empatie decât să dai sfaturi despre cum să se comporte mai bine în relația cu abuzatorul?