[Sabat după am.] Să biruim răul prin bine

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Romani 12:2

Pavel se străduieşte să-i scape pe credincioşii romani de concepţiile lor greşite despre Lege şi îi cheamă totodată pe toţi creştinii la un standard înalt de ascultare. Ascultarea aceasta vine dintr-o schimbare interioară, a inimii şi a minţii, realizată numai prin puterea lui Dumnezeu care lucrează în acela care I s-a predat Lui. El nu afirmă nicăieri în cartea Romani că ascultarea aceasta s-ar produce automat. Creştinului trebuie să i se aducă la cunoştinţă ce se aşteaptă de la el, iar el trebuie să dorească să îndeplinească aceste cerinţe şi apoi să caute puterea fără de care este imposibil să asculte.

Acest lucru înseamnă că faptele sunt un mod de exprimare a credinţei creştine. Pavel nu a avut nicio intenţie să minimalizeze rolul faptelor. În capitolele 13–15, el le accentuează cu putere. Prin aceasta, el nu-şi neagă afirmaţiile anterioare cu privire la neprihănirea prin credinţă. El arată că, dimpotrivă, faptele sunt adevărata dovadă a trăirii prin credinţă. S-ar putea afirma chiar că, datorită revelaţiei suplimentare de după venirea lui Isus, cerinţele Noului Testament sunt mai mari decât cele din Vechiul Testament. Credincioşii din Noul Testament au primit un exemplu de comportament moral adecvat în Isus Hristos. Numai El este modelul pe care trebuie să-l urmăm. „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi…” – nu în Moise, nu în David, nu în Solomon, nu în Debora, nu în Ilie, ci – „… în Hristos Isus” (Filipeni 2:5).

Nu există şi nu este posibil să existe un standard mai înalt de atât.