[Vineri] Un gând de încheiere

„Cu toată căderea lui Israel ca naţiune, printre ei mai era totuşi o rămăşiţă evlavioasă, care trebuia să fie mântuită. (…) Când a fost întemeiată prima biserică creştină, ea a fost alcătuită din aceşti iudei credincioşi care L-­au recunoscut pe Isus din Nazaret ca pe Acela a cărui venire o doriseră.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 276

„Printre iudei, sunt unii care, asemenea lui Saul din Tars, sunt tari în Scripturi, şi aceştia vor vesti cu o putere minunată că Legea lui Dumnezeu nu se schimbă. (…) Când slujitorii Săi vor lucra în credinţă pentru aceia care au fost atât de mult timp neglijaţi şi dispreţuiţi, mântuirea Lui se va descoperi.” – Ibidem, pp. 279–280

„Cum Scripturile Vechiului Testament sunt întreţesute cu cele ale Noului Testament în explicarea planului veşnic al lui Iehova, aceasta va fi pentru mulţi iudei ca zorile unei noi creaţii, ca o înviere a sufletului. Când ei Îl văd pe Hristosul dispensaţiunii Evangheliei zugrăvit pe paginile Scripturii Vechiului Testament şi înţeleg cât de lămurit îl explică Noul Testament pe cel Vechi, puterile priceperii lor până aici adormite sunt trezite şi ei Îl recunosc pe Hristos ca Mântuitor al lumii. Mulţi Îl vor primi prin credinţă pe Hristos ca pe Răscumpărătorul lor.” – Ibidem, p. 279