[duminică, 2 mai] Zarvă în templu

Isus a sosit la Ierusalim pentru sărbătoarea de Paști. Oamenii însă uitaseră că Paștele reprezenta mai mult decât liberarea lor din sclavia egipteană. Sângele mieilor pe care strămoșii lor îl stropiseră pe tocul ușilor în ultima lor noapte în Egipt reprezenta sângele lui Isus. El urma să-Și verse sângele și să moară în locul nostru pentru a ne salva din sclavia lui Satana.

De asemenea, uitaseră că sacrificarea mielului de Paști, precum și celelalte jertfe de animale trebuia să le reamintească de faptul că Mesia va fi Mielul lui Dumnezeu. El avea să vină ca să fie jertfit, nu ca să-i cucerească pe romani pentru ei.

Ioan Botezătorul L-a numit pe Isus Mielul lui Dumnezeu. Dar când a sosit la Ierusalim în ziua aceea pentru prăznuirea Paștilor, nimeni nu L-a recunoscut ca fiind Mielul de Paști. Apoi, când a intrat în curtea exterioară a templului, a văzut că aceasta arăta ca un țarc de animale. Iar zgomotul era atât de puternic, încât era deranjant pentru oricine încerca să se închine în curtea interioară a templului.

Când Isus a intrat în curte, a apucat câteva funii mici, pe care le-a folosit ca pe un bici. După aceea, s-a oprit la treptele care duceau jos la nivelul următor și a privit scena care se desfășura dedesubt. În afară de zgomotele animalelor și clinchetul banilor, oamenii strigau unii la alții anunțând tarifele pe care le încasau. Vânzătorii de animale percepeau de la oameni mult mai mulți bani decât era cinstit, iar schimbătorii de valută îi înșelau și ei pe oameni.

Acolo erau oameni sărmani care nu își permiteau să plătească un preț mare pentru un animal. Cu toate acestea, ei credeau că păcatele lor nu vor fi iertate dacă plecau fără să aducă un animal ca jertfă.

Aplicație: Acest lucru seamănă cu ceea ce oamenii erau învățați în Evul Mediu – că puteau cumpăra iertarea păcatelor plătind bani bisericii. Săptămâna trecută am învățat însă că există o singură cale prin care păcatele pot fi iertate. Care este aceasta?